Să presupunem că fiecare dintre noi are în interior un Părinte, un Adult şi un Copil. În doze diferite fireşte. Unii au mai mult Copil, alţii mai mult Părinte şi alţii mai mult Adult. Copilul din interior seamănă cu voi când eraţi mici, Părintele seamănă cu părinţii voştri sau cei care v-au crescut, iar Adultul... ei bine, adultul nu seamănă cu nimeni, el este EXTRATERESTRU.
Copilul se manifestă atunci când sunteţi trişti şi plângeţi, cănd sunteţi fericiţi de vă vine să săriţi în sus, când vă îmbufnaţi, când încălcaţi reguli, când vă sare ţandara şi reacţionaţi impulsiv, când faceţi ce trebuie deşi nu vă face plăcere... cam tot ce am discutat deja în articolul Mai sunteţi copii? Fiecare Copil este unic.
Părintele se manifestă atunci când criticaţi, când judecaţi, când îngrijiţi pe cineva, când vă faceţi griji pentru ceva. În Big Bangul comunicării am dat un exemplu.
Adultul este cel mai interesant. Seamănă puţin cu Colegul meu extraterestru. Şi asta pentru că el acţionează. Nu se gândeşte nici ce ar zice şefu, colegii, mama, tata până să ia o decizie, nici nu s-ar juca. Nu ar judeca, nu s-ar speria. Ar rezolva problema, situaţia pe loc, astfel încât să nu rămână cu frustrări, sau neîmpliniri.
Dacă toţi avem în interior cele 3 stări, poate vă întrebaţi când se manifestă una, şi când alta. De obicei există nişte impulsuri declanşatoare. E foarte posibil să observaţi când vorbiţi cu cineva că din vesel devine deodată agitat, sau nervos, sau gânditor. Trecerile se fac aproapre fără ca noi să ne dam seama. Nu ştii ce te-a lovit... Brusc ţi se schimbă dispoziţia. Şi când se întâmplă asta într-o discuţie cu cineva, parcă simţi cum se rupe filmul... nu mai eşti pe aceeaşi lungime de undă şi nu mai comunici.
Cum poţi să comunici mai bine prin Analiză Tranzacţională vorbim cu altă ocazie.
Părintele se manifestă atunci când criticaţi, când judecaţi, când îngrijiţi pe cineva, când vă faceţi griji pentru ceva. În Big Bangul comunicării am dat un exemplu.
Adultul este cel mai interesant. Seamănă puţin cu Colegul meu extraterestru. Şi asta pentru că el acţionează. Nu se gândeşte nici ce ar zice şefu, colegii, mama, tata până să ia o decizie, nici nu s-ar juca. Nu ar judeca, nu s-ar speria. Ar rezolva problema, situaţia pe loc, astfel încât să nu rămână cu frustrări, sau neîmpliniri.
Dacă toţi avem în interior cele 3 stări, poate vă întrebaţi când se manifestă una, şi când alta. De obicei există nişte impulsuri declanşatoare. E foarte posibil să observaţi când vorbiţi cu cineva că din vesel devine deodată agitat, sau nervos, sau gânditor. Trecerile se fac aproapre fără ca noi să ne dam seama. Nu ştii ce te-a lovit... Brusc ţi se schimbă dispoziţia. Şi când se întâmplă asta într-o discuţie cu cineva, parcă simţi cum se rupe filmul... nu mai eşti pe aceeaşi lungime de undă şi nu mai comunici.
Cum poţi să comunici mai bine prin Analiză Tranzacţională vorbim cu altă ocazie.
