Am remarcat că majoritatea cititorilor se identifică cel mai mult cu partea lor de Copil. Partea de Părinte rămâne un mister şi o provocare pentru mine să o explic mai bine. Adultul din noi o să beneficieze de serialul cu extraterestrul, ceea ce mă lasă cu dilema: cum să fac să vă conştientizez de Părintele din voi?
Deja m-aţi pierdut? Am dat-o în diverse? Bine...vă dau un mic indiciu despre sensul întregului serial Părinte/Adult/Copil.... E o teorie a Comunicării a lui Eric Berne. Pe care dacă o înţelegeţi, o să vă ajute la o mai bună relaţionare.
Mda....booooring.....ce vrea şi fata asta de la noi cu Comunicarea? Noi nu avem nevoie să ne înveţe nimeni ce şi cum. Noi ştim să comunicăm perfect cu toată lumea care ne interesează şi dacă nu comunicăm este pentru că nu vrem, nu pentru că nu ştim cum...
Toţi nu fac decât să dea indicaţii. Fă aia, fă ailaltă. Aia nu e bine, aia trebuie schimbată, tu trebuie să fi mereu flexibil, să te adaptezi, să înveţi. Şi ei ce fac? Dau cu gura... fură cât pot, mint pe toată lumea şi au pretenţii. Să le faceţi voi mă... Să vă descurcaţi voi cu salariul ăsta, cu ratele mele la bancă! Să mănânce din ce le rămâne după ce au plătit toate creditele, i-au ajutat pe părinţi cu bani, au plătit meditaţiile copiilor şi grădiniţa de stat (la care cotizezi ca la particular). Să îşi facă ei timp să stea peste program la muncă şi pe copiii care ţipă că vor activităţi extraşcolare, să îi ducă de mână cine o ştii...
Lumea asta pur şi simplu nu înţelege... Nu e vorba de copii aici. E vorba de tot... E vorba că nu mai există respect pentru nimic, toţi îşi bagă picioarele... pe nimeni nu interesează. Nici la serviciu, chiar dacă încerci să faci ceva bun, pur şi simplu nu te susţine nimeni, toţi suferă de blazare... Şi vin apoi să-ţi spună ce să faci, ca şi cînd tu eşti tâmpitul clasei! Vorba aia: Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune... Staţi acasă la voi cu ideile voastre şi lăsaţi-mă pe mine în pace! Toţi cocalarii, toate piţipoancele care ajung la putere şi ne conduc nouă vieţile! Îşi bat joc de tot ce e bun şi distrug valorile în care credem!
M-am săturat! M-am săturat de ţara asta de proşti, de mizerii, de muncă multă pe bani puţini, de condiţii medicale jalnice, de şpăgi, de poluare, de preţurile mai mari ca peste tot în Europa, de traficul infect din Bucureşti, de incultură, de TOT!!!
Dar stau...ce să fac? Şi mai înghit...până îmi găsesc ceva mai bun de muncă în afară...Stau şi lupt! O fac pentru copiii pe îi am şi pentru ăia care o să vină, că singuri nu o să se descurce. Le trebuie cineva puternic care să-i ajute!
Cam ăştia sunt părinţii din noi... la fiecare sunt alte voci, alte prejudecăţi, alte concepţii despre viaţă, alte nemulţumiri, alte teorii Big Bang şi alţi copii de salvat. Şi toate vocile astea seamănă surprinzător de mult cu vocile celor care ne-au crescut!
Vocile pe care le auziţi şi le percepeţi ca fiind ale voastre ce spun?
