Poti sa stai mult timp in fata ZIDULUI fara sa il vezi si sa nu intelegi de ce esti nefericit. Daca iti doresti insa cu adevarat (sau esti cu adevarat norocos), intr-o buna zi te trezesti si il vezi. E acolo si, oh boy, it`s big. Doar a durat atatia ani sa fie construit. Stai si te uiti la el, ii admiri arhitectura subtila, te simti coplesit de maretia lui. Si dintr-o data, ca prin magie sa presupunem ca poti sa vezi prin el iar pe partea cealalta sunt toate lucrurile pe care ti le doreai in sinea ta, toate lucrurile care stii ca ar putea face ca viata ta sa fie cu adevarat frumoasa, toate raspunsurile la intrebarile care te-au chinuit ani de zile. Doar ca sunt DINCOLO. Si acum intervine alegerea – poti sa te intorci si sa pleci, just like that, nu iti va fi mai bine dar nici mai rau ca pana acum. Sau poti sa incerci sa treci de ZID.
Nu exista nici un manual cu tehnici de traversare a ZIDULUI, nici o harta. In lumea reala nu putem trece prin ZID ca David Copperfield in celebra lui iluzie. ZIDUL este cat se poate de real si facut din cele mai dure materiale. Iar incercarea de a trece de el va fi dureroasa. Doar ca asa cum spuneam, nu exista doar un drum sau doar o cale, nu exista corect si incorect, poti sa trisezi, poti sa schimbi abordarea, poti sa alergi sau sa mergi mai incet – important este sa nu abandonezi, pentru daca o faci, vei trai toata viata regretand ceea ce stii ca ai fi putut avea DINCOLO.
De ce este ZIDUL atat de puternic? Pentru ca e facut din frica, superstitiile si credintele altora. Paradoxal, cei care construiesc zidul sunt proprii nostri parinti, din iubire, din dorinta de a ne apara. Se spune ca parintii vor doar BINELE copiilor si asa e. Doar ca asa cum in viata nu exista doar BINE ci si RAU, odata cu lucurile bune pe care incearca sa ni le transmita, ne transmit si rele de care de cele mai multe ori nu sunt constienti. Si uite asa, ZIDUL creste an de an, caramida cu caramida. Pentru cei care n-au constientizat niciodata prezenta ZIDULUI viata va merge inainte, ei vor lasa mostenire ZIDUL copiilor lor si vor continua sa il inalte. Pentru ceilalti intervine alegerea de care vorbeam la inceput. Si nu e o alegere usoara. E nevoie de mare curaj sa poti sa iesi din zona de confort in care ai trait o viata intreaga si sa incepi o calatorie care nu stii daca/cand te va duce acolo unde iti doresti. De aceea, acesti oameni sunt, din punctul meu de vedere, niste castigatori de la bun inceput. Pentru ca macar incearca.
Probabil ca CEI DE DINCOLO DE ZID nu vor intelege si nici aprecia vreodata efortul chinuitor pe care tu l-ai facut sa ajungi la ei. Daca te astepti la aplauze la FINISH, probabil ca nu le vei avea. Daca esti norocos, poate ca vei avea parte de incurajari de pe marginea drumului de la cei care inteleg ceea ce vrei sa faci si prin ceea ce treci. Daca nu, va fi doar un drum lung, rece si intunecat pe care va trebui sa-l faci singur. Pentru CEI DE DINCOLO nu vei fi un erou pentru ca ei nu au cum sa inteleaga ce insemana sa treci de ZID atata timp cat ei nu au trebuit vreodata sa faca asta. Dar poti sa fii o inspiratie pentru cei ramasi in urma.
Eu am descoperit ZIDUL acum 10 ani. Si inca sunt pe drum. Nu ma simt un erou dar as vrea sa cred ca intr-o buna zi voi ajunge DINCOLO si voi putea sa le insuflu si altora speranta si credinta ca SE POATE.
