Ştiţi că vorbeam în primul articol al blogului despre învăţarea din reuşitele altora. Despre un schimb de experienţă, dacă vreţi, între oameni obişnuiţi care au reuşit să facă lucruri aparent simple dar foarte importante pentru ei înşişi. Oameni care nu încetează niciodată sa spere, să încerce, să reuşească. Totul prin paşi mici.
Jon Snow este un model în acest sens. Dotat cu nişte abilităţi excepţionale, dar cu mai puţină încredere în el însuşi, susţinut de unii membri ai familiei, dar criticat de alţii, Jon a reuşit să treacă peste piedici şi treptat să îşi recunoască propriile merite. Pornit într-o călătorie iniţiatică la Zid, mînat de dorinţa de a face ceva cu viaţa lui şi a demonstra altora că poate să reuşească prin forţele sale, Jon trece prin tot felul de încercări. Probe fizice, şi mai multe critici, colegi adesea neînţelegători, un Zid mai puţin prietenos decât îşi imaginase, un mediu mai rece, posibilităţi de promovare mai puţine. Îşi face totuşi un prieten în Sam şi încurajat de acesta dar şi de propriile sale ambiţii se adaptează. Se face cunoscut, îşi pune în valoare abilităţile şi vede partea bună a lucrurilor. Totul pe fondul altor veşti proaste şi răsturnări de situaţie.
Nu m-ar mira să ajungă chiar Lord Comandant într-o bună zi, chiar dacă el nu visează la asta...
Mă bucur să vă anunţ că Jon Snow a acceptat să ne împărtăşească din experienţa sa şi din modul în care reuşeşte să facă paşi mici în direcţia cea bună! Va avea o rubrică de invitat permanentă pe care mi-ar plăcea s-o onoreze cât mai des!
You're an inspiration Jon!
