Ce te faci dacă te trezeşti într-o bună zi şi toate convingerile tale despre viaţă se dau peste cap? Dacă ceea ce te face pe tine TU se sparge în bucăţele? Accepţi faptul că poate convingerile tale nu sunt neapărat cele mai bune? Sau că poţi să le schimbi? Să fii flexibil?
În comedia Paul (urmăriţi trailerul de pe IMDB) Ruth, o credincioasă fanatică ce nu merge nici la doctor pentru că nu-i permite religia, îl întâlneşte pe Paul, un extraterestru care bea, fumează iarbă şi înjură. Pe moment are un şoc. Nu ştie ce să facă... Nu crezuse niciodată în extratereştrii, şi totuşi e unul în faţa ei. Nu poate să-i nege existenţa. Totuşi, să-l accepte, înseamnă să treacă peste concepţiile ei cu care a trăit toată viaţa. Să admită că există şi alte variante.
Câţi dintre noi putem să renunţăm la concepţii? Sunt atât de adânc înrădăcinate. Şi ne oferă confortul unei siguranţe. Adică...un punct de plecare în a ne explica diverse neajunsuri, neîmpliniri.
Oamenii sunt toţi răi, egoişti, prin urmare de asta nu pot să am încredere decât în mine!
Să pui întrebări banale este stupid!
Eu nu pot să vorbesc în faţa altor oameni!
Bărbaţii care preiau numele soţiei după căsătorie nu sunt bărbaţi adevăraţi!
Femeile care sunt nervoase la serviciu sunt NF sau în perioada PMS!
O doamnă adevărată nu înjură niciodată!
Dacă te-ai îmbolnăvit înseamnă că ai făcut ceva rău!
Colegii care nu lucrează la fel de mult ca mine sunt nişte trântori!
Mama care vrea să-mi pună mâncarea în farfurie mă consideră handicapat!
Nu pot să accept bani de la un prieten pentru un serviciu pe care i l-am făcut! Şi câte şi mai câte...astea se numesc Credinţe Limitative. În sensul că îţi limitează gândirea doar la cercul lor. Te învârţi in el şi e greu să găseşti soluţii la probleme. Pentru că principala credinţă limitativă este:
Eu nu pot să-mi schimb concepţiile. Fac parte din mine! Ăsta sunt eu!
Şi dacă de azi, hotărăşti că o credinţă îţi face mai mult rău decât bine?
Schimb-o! Adapteaz-o! Nu o mai limita!
Schimb-o! Adapteaz-o! Nu o mai limita!
Poate că oamenii răi sau egoişti au şi ei părţile lor bune care m-ar putea ajuta.
Uneori e mai bine să întrebi ce nu ştii chiar dacă pare ceva banal, decât să greşeşti.
Am emoţii să vorbesc în faţa altor oameni, dar cu cât exersez mai mult, o să reuşesc.
Bărbaţii care preiau numele soţiei după căsătorie nu fac decât o schimbare de buletin.
Femeile care sunt nervoase la serviciu pot avea o nemulţumire pe care eu nu o cunosc.
O doamnă adevărată e o femeie care se poate descărca nervos înjurând.
Dacă te-ai îmbolnăvit înseamnă că trebuie te duci la doctor.
Colegii care nu lucrează la fel de mult ca mine poate se pricep mai bine decât mine la altceva.
Mama care îmi pune mâncare în farfurie se bucură că mă vede.
Dacă un prieten vrea să-mi dea bani pentru un serviciu pe care i l-am făcut înseamnă că are el un motiv pentru asta.
Dar şi când reuşeşti să ai mai multe credinţe nelimitative decât limitative... SKY IS THE LIMIT! (sau se poate şi mai sus?)
