Eu am o problemă cu dreapta şi stânga. Allan Pease are dreptate în ceea ce mă priveşte la acest subiect în Femeile nu pot să citească o hartă. Mă gândesc la dreapta şi îmi iese pe gură stânga. Pentru mine nu e derutant, că eu ştiu ce vreau să spun. Dar dacă sunt în maşină cu cineva şi trebuie să-i dau indicaţii să ajungă undeva sunt un dezastru total. Dacă mai şi arăt cu mâna stânga şi zic dreapta vă daţi seama că sunt o victimă sigură. Zic una şi de fapt gândesc alta.
Fă aici dreapta! (şi după de a făcut pe jumate drepta strig) Nuuuuu... stânga vroiam să zic!!!
De câte ori vi s-a întâmplat să vi se dea o indicaţie la serviciu şi voi să faceţi întocmai iar apoi să vă luaţi şuturi că şefu se jură că nu v-a spus niciodată acel lucru?
Printre multele explicaţii pentru un asemenea comportament este şi aceea că uneori ne gândim la altceva în timp ce vorbim. Cuvintele nu exprimă întru totul complexul proces al gândirii. Pentru că suntem învăţaţi să fim succinţi. Nu stăm să explicăm tot contextul, tot ce ne trece prin minte. Sintetizăm într-o frază tot.
Trebuie să faci AIA!! În spatele trebuinţei de a face AIA stă un întreg raţionament, un motiv, un context. AIA e doar o cale de a atinge un obiectiv. Şi obiectivul uneori nu are nici o legătură cu ce se spune. De asta, chiar dacă facem AIA, şeful poate să fie nemulţumit. Pentru că el când v-a spus să faceţi AIA se gândea la cu totul altceva.
Acum o să mă întrebaţi: Păi dacă şeful e dus cu capul şi nu ştie ce vrea, de ce e vina mea? Nu e vorba de vină. E vorba despre ce să faci ca data viitoare ca să eviţi situaţia asta. Fără să fugi sau să-ţi schimbi locul de muncă.
Una dintre soluţii este să citeşti printre rânduri. Să vezi care e adevăratul obiectiv. Nu e o soluţie simplă. S-ar putea să presupună să pui nişte întrebări de lămurire şi să fii trimis la plimbare că nu trebuie să ştii prea multe detalii. S-ar putea să trebuiască să foloseşti un pic de analiză tranzacţională. Sau orice altă metodă de citit printre rânduri.
Important e să găseşti o cale să asculţi activ :)
