Ştiţi că vorbeam cu ceva timp în urmă să nu vă jucaţi. Să încercaţi să vedeţi că ceilalţi au toate resursele şi să nu fiţi un Salvator care şi-o ia în freză de fiecare dată.
Există totuşi excepţii de la a ajuta pe cineva. Excepţii care sunt bune atâta timp cât sunt gândite. Ideea nu este să nu mai ajuţi pe nimeni niciodată, ar fi o chestie crudă şi inumană. Ce poţi face este să ajuţi în aşa fel încât persoanei respective chiar să-i faci un bine.
Foarte mulţi oameni nu cer ajutorul nici când le este greu. Nici când le este rău. Fie că nu cred că cineva îi poate ajuta, fie că au impresia că trebuie să se descurce în orice situaţie singuri, fie că nu cred că merită să fie ajutaţi. Explicaţiile sunt numeroase.Şi da, este foarte posibil să reuşească să se descurce singuri în final. Dar nu le-ar strica niţel ajutor.
De exemplu, dacă vezi că unui om îi este rău pe stradă, nu te gândeşti: Băi, cred că poate să sune şi singur la Salvare chiar dacă are o criză de epilepsie! ci uman ar fi să-l ajuţi.
De exemplu, dacă vezi că unui om îi este rău pe stradă, nu te gândeşti: Băi, cred că poate să sune şi singur la Salvare chiar dacă are o criză de epilepsie! ci uman ar fi să-l ajuţi.
Ce faci când cineva apropiat ţie nu cere ajutorul deşi este evident că are o problemă? Clar că aici nu este cazul unui joc psihologic. Nu se vaietă în speranţa că îi vei oferi soluţii. Pur şi simplu tace şi suferă. Poate are o dependenţă. Nu neapărat de droguri, poate fi de jocuri pe calculator (asta e la modă acum), poate mănâncă numai junkfood şi este obez. Poate nu iese din casă niciodată şi stă numai în faţa televizorului. Poate că îşi roade unghiile până la carne. Este clar că are o problemă. Este vizibil. O problemă pentru care nu a găsit o soluţie mai bună decât mâncarea sau refugiul calculatorului.
Nu este o soluţie pentru el să-l laşi acolo în speranţa că o să-ţi revină singur. Uneori, lucrul acesta chiar nu se întâmplă. Uneori trebuie să-i dai un imbold. Să-l ajuţi.
Acum întrebarea este: cum îl ajuţi?
Greşeala pe care o fac cei mai mulţi Salvatori (cei care joacă jocul Da...Dar!) este aceea de a oferi soluţii la ceea ce li se pare lor că ar fi problema.
Acum întrebarea este: cum îl ajuţi?
Greşeala pe care o fac cei mai mulţi Salvatori (cei care joacă jocul Da...Dar!) este aceea de a oferi soluţii la ceea ce li se pare lor că ar fi problema.
De exemplu: Nu mai mânca junkfood! Nu vezi că eşti obez? Că ai probleme cu inima? Că abia mai încapi pe uşă? Ar trebui să manânci sănătos. Hai că îţi fac eu un abonament la sală, să faci mişcare.
sau Nu mai sta în faţa calculatorului! Nu vezi că nu ai nici un prieten? Că eşti irascibil dacă vorbeşte cineva cu tine când te joci? Ar trebui să îţi faci un program să te joci doar de câteva ori pe săptămînă, şi la 12 noaptea să fii în pat.
Ce fac greşit Salvatorii? Intenţia lor este una bună, de a ajuta. Dar ei nu se gândesc că acţiunea persoanei respective, cea care îi face rău, de fapt îi aduce un mare beneficiu. La care nu poate să renunţe deocamdată, pentru că nu are alternativă.
De exemplu: Faptul că cineva îşi roade unghiile nu reprezintă în sine o problemă. Este o soluţie la o problemă. Problema în cazul de faţă ar putea fi o anxietate declanşată de anumiţi factori. Adică persoana este foarte agitată/speriată/nervoasă şi pentru că nu ştie cum să se calmeze altfel, a găsit soluţia de a-şi roade unghiile.
Deci toţi Salvatorii care îi oferă soluţii pentru a nu-şi mai roade unghiile (dă-le cu ojă, dă-le cu soluţie de-aia scărboasă ca să-ţi fie silă să le bagi în gură, lipeşte-ţi degetele cu leucoplast) vor să convingă persoana respectivă să renunţe la singura soluţie pe care o găsise la adevărata problemă: ANXIETATEA.
Deci, dacă vreţi să ajutaţi pe cineva, aflaţi ce este în spatele comportamentului care îi face rău. Aflaţi de ce are o dependenţă, de ce este nervos, de ce nu învaţă bine, de ce are frici, pentru că un comportament pe care cineva alege să-l aibă îi aduce nişte beneficii. Abia când o să ştiţi de ce beneficii are nevoie, puteţi să-l ajutaţi să găsească aceleaşi beneficii printr-un comportament mai puţin dăunător.
Şi ţineţi minte întotdeauna că cel pe care vreţi să-l ajutaţi ştie în adâncul sufletului ce este cel mai bine pentru el. Cel mai bun ajutor pe care i-l puteţi da nu este o soluţie, ci un sprijin în găsirea propriilor soluţii.
Nu trebuie să-l salvaţi, dar trebuie să aveţi încredere în el şi să-l susţineţi!
