Am câştigat - live cooking show

Nu v-am mai povestit, dar am participat la un concurs organizat de Bogdan de la Blog Culinar şi Electrolux. Concursul consta în trimiterea unei reţete personale, iar eu am trimis turta dulce. Se pare că le-a făcut cu ochiul desertul meu aşa că m-au declarat câştigătoare!!!

Premiul constă într-un set de electrocasnice oferite de Electrolux şi participarea la un live cooking show sâmbătă în Flanco-Unirea unde împreună cu Bogdan o să gătesc turta dulce câştigătoare şi alte două bunătăţi. După câte reţete (Cooking Saturday, O postare dulce cu ghetuţe H&M) am tot încercat de pe Blog Culinar, o să-l cunosc într-un final şi pe Bogdan  care este un master chef din pasiune, aşa că sâmbătă se anunţă o zi delicioasă! Cine vrea să vină la demonstraţie este binevenit începând cu ora 15.

Participaţi la fabricarea jocului Habitat în Incubator 107

Dacă nu aveţi planuri de 1 decembrie şi vă place să meşteriţi chestii, cei de la Incubator 107, unul dintre locurile din Bucureşti unde se joacă Habitat o să producă un exemplar din acest joc cu ajutorul vostru. Ce ziceţi, va băgaţi? Pe mine mă tentează!

1 Decembrie aduce o surpriză pentru jucătorii Habitat! De ziua naţională, Odaia Creativă ne dă ocazia să producem un exemplar din Habitat, unic şi personalizat, chiar în incubator 107.

 Tu vei veni la ora 14, înarmat cu entuziasm şi curiozitate, noi îţi vom da vopsele, pensule, foarfeci, rigle, printuri, pânză, ac cu aţă şi vom manufactura cărţile de joc, markerele de personaje, machetele pentru casele restaurate, pentru blocurile legale şi ilegale, săculeţii cu galbeni.

Piesele hand made vor fi folosite apoi în joc, creatorii Habitat ne ajută să găsim cea mai bună strategie pentru valorificarea patrimoniului de pe harta Bucureştiului.

Mai multe detalii, aici.

Ceva frumos de auzit

Ce ziceţi de asta?(cover Adele - Rolling in the deep)

Cât de mult e prea mult ajutor?

Ştiţi că vorbeam cu ceva timp în urmă să nu vă jucaţi. Să încercaţi să vedeţi că ceilalţi au toate resursele şi să nu fiţi un Salvator care şi-o ia în freză de fiecare dată.

Există totuşi excepţii de la a ajuta pe cineva. Excepţii care sunt bune atâta timp cât sunt gândite. Ideea nu este să nu mai ajuţi pe nimeni niciodată, ar fi o chestie crudă şi inumană. Ce poţi face este să ajuţi în aşa fel încât persoanei respective chiar să-i faci un bine.

Foarte mulţi oameni nu cer ajutorul nici când le este greu. Nici când le este rău. Fie că nu cred că cineva îi poate ajuta, fie că au impresia că trebuie să se descurce în orice situaţie singuri, fie că nu cred că merită să fie ajutaţi. Explicaţiile sunt numeroase.Şi da, este foarte posibil să reuşească să se descurce singuri în final. Dar nu le-ar strica niţel ajutor.
De exemplu, dacă vezi că unui om îi este rău pe stradă, nu te gândeşti: Băi, cred că poate să sune şi singur la Salvare chiar dacă are o criză de epilepsie! ci uman ar fi să-l ajuţi.

Ce faci când cineva apropiat ţie nu cere ajutorul deşi este evident că are o problemă? Clar că aici nu este cazul unui joc psihologic. Nu se vaietă în speranţa că îi vei oferi soluţii. Pur şi simplu tace şi suferă. Poate are o dependenţă. Nu neapărat de droguri, poate fi de jocuri pe calculator (asta e la modă acum), poate mănâncă numai junkfood şi este obez. Poate nu iese din casă niciodată şi stă numai în faţa televizorului. Poate că îşi roade unghiile până la carne. Este clar că are o problemă. Este vizibil. O problemă pentru care nu a găsit o soluţie mai bună decât mâncarea sau refugiul calculatorului.

Nu este o soluţie pentru el să-l laşi acolo în speranţa că o să-ţi revină singur. Uneori, lucrul acesta chiar nu se întâmplă. Uneori trebuie să-i dai un imbold. Să-l ajuţi.

Acum întrebarea este: cum îl ajuţi? 

Greşeala pe care o fac cei mai mulţi Salvatori (cei care joacă jocul Da...Dar!) este aceea de a oferi soluţii la ceea ce li se pare lor că ar fi problema. 

De exemplu: Nu mai mânca junkfood! Nu vezi că eşti obez? Că ai probleme cu inima? Că abia mai încapi pe uşă? Ar trebui să manânci sănătos. Hai că îţi fac eu un abonament la sală, să faci mişcare.  

sau Nu mai sta în faţa calculatorului! Nu vezi că nu ai nici un prieten? Că eşti irascibil dacă vorbeşte cineva cu tine când te joci? Ar trebui să îţi faci un program să te joci doar de câteva ori pe săptămînă, şi la 12 noaptea să fii în pat.

Ce fac greşit Salvatorii? Intenţia lor este una bună, de a ajuta. Dar ei nu se gândesc că acţiunea persoanei respective, cea care îi face rău, de fapt îi aduce un mare beneficiu. La care nu poate să renunţe deocamdată, pentru că nu are alternativă.

De exemplu:  Faptul că cineva îşi roade unghiile nu reprezintă în sine o problemă. Este o soluţie la o problemă. Problema în cazul de faţă ar putea fi o anxietate declanşată de anumiţi factori. Adică persoana este foarte agitată/speriată/nervoasă şi pentru că nu ştie cum să se calmeze altfel, a găsit soluţia de a-şi roade unghiile. 

Deci toţi Salvatorii care îi oferă soluţii pentru a nu-şi mai roade unghiile (dă-le cu ojă, dă-le cu soluţie de-aia scărboasă ca să-ţi fie silă să le bagi în gură, lipeşte-ţi degetele cu leucoplast) vor să convingă persoana respectivă să renunţe la singura soluţie pe care o găsise la adevărata problemă: ANXIETATEA.

Deci, dacă vreţi să ajutaţi pe cineva, aflaţi ce este în spatele comportamentului care îi face rău. Aflaţi de ce are o dependenţă, de ce este nervos, de ce nu învaţă bine, de ce are frici, pentru că un comportament pe care cineva alege să-l aibă îi aduce nişte beneficii. Abia când o să ştiţi de ce beneficii are nevoie, puteţi să-l ajutaţi să găsească aceleaşi beneficii printr-un comportament mai puţin dăunător.

Şi  ţineţi minte întotdeauna că cel pe care vreţi să-l ajutaţi ştie în adâncul sufletului ce este cel mai bine pentru el. Cel mai bun ajutor pe care i-l puteţi da nu este o soluţie, ci un sprijin în găsirea propriilor soluţii.

Nu trebuie să-l salvaţi, dar trebuie să aveţi încredere în el şi să-l susţineţi!

Tea for One - Fairy Tale characters

Dacă aţi fost în ceainării poate aţi obervat că mai nou, ceaiul se aduce în nişte căni încorporate în ceainic. Tipul acesta de cană se numeşte Tea for One. Se găsesc şi la noi de vânzare şi sunt nişte idei tare drăguţe de cadou. O să vă prezint mai multe colecţii de ceainice care mi s-au părut mie mai deosebite. 

Astăzi, căni cu personaje de poveste de pe site-ul Japanese Gift Market.

Astronaut  - cu cană şi pahar de sticlă

Frumoasa din pădurea adormită

 Pocahontas

Scufiţa Roşie - cu coşuleţ pentru a pune plicul de ceai

Pisică - cu cană de sticlă

Albă ca Zăpada - cu coşuleţ pentru a pune plicul de ceai

Care vă place mai mult?

Spaţiul de lucru ca resursă

Pentru mine contează foarte mult spaţiul în care lucrez. Sunt mult mai inspirată având biroul în faţa unei ferestre şi înconjurată de lucruri mici, delicate, în culori calde. Probabil că îmi amintesc de biroul de acasă de când învăţam în timpul şcolii. Mediul de lucru la un birou standard, eventual cu puţină lumină naturală şi fără nici o notă personală, unde când ridic ochii din calculator văd alte 10 birouri cu dosare , hărtii şi computere , îmi inhibă multe dintre resurse. 

Aşa că azi o să lucrez virtual într-un birou care îmi place. O să mă imaginez acolo, cu ajutorul desktopului de la computer. Asta ca să îmi găsesc resursele pierdute în impersonal.

Eu lucrez la biroul din prima poză astăzi. Voi?

Cutii pentru ceai

 Dacă vreţi să vă cumpăraţi sau să faceţi cuiva cadou o cutie frumoasă pentru ceai, e bine să ştiţi că aveţi mai multe variante dintre care să alegeţi. Majoritatea pot fi folosite şi drept cutii de condimente, cafea sau orice altceva.

Cutii de ceai de la ProBrands

Cutii de ceai de la Cărtureşti

Cutii de ceai de la Green Tea

Vouă care vă place?

Târgul de carte Gaudeamus

Începând de miercuri 23 noiembrie până duminică, la Romexpo este târgul de carte Gaudeamus. Mai multe detalii găsiţi aici. Programul zilnic de vizitare este 10-20. Mai toate editurile vin cu oferte speciale şi preţuri reduse. O chestie interesantă legată de târg este un proiect iniţiat de cei de la Radio România.

Radio România continuă şi în acest an proiectul „Cărţile se întorc acasă”, al cărui principal obiectiv este colectarea de cărţi, de la expozanţi şi vizitatori (cei care sunt dispuşi să le doneze) la Târgurile GAUDEAMUS. Cărţile donate la acestă ediţie vor fi direcţionate către bibliotecile publice din Chişinău. Proiectul continuă tradiţia „Coşului Târgului” - iniţiat în urmă cu aproape 10 ani la Târgul Internaţional GAUDEAMUS şi a înregistrat deja, numai în acest an, peste 15000 de volume care au avut ca destinaţie 25 de bilioteci rurale din întreaga ţară.
Persoanele care doresc să doneze cărţi, în perioada evenimentului, sunt rugate să se adreseze Secretariatului GAUDEAMUS, pentru a li se facilita accesul în incintă şi transportul cărţilor aduse la târg, în spaţiile special amenajate.
În cazurile în care este vorba despre un număr foarte mare de volume, acestea pot fi preluate de către organizator din locaţia indicată de către donator, imediat după încheierea manifestării, după o discuţie prealabilă. 

La târgul din acest an puteţi să vă şi jucaţi. Cei de la Taraba de Jocuri au un stand cu vânzare de boardgames.

Crap la cuptor cu pilaf de quinoa şi turtă dulce

Ieri am gătit un crap foarte bun cu cartofi la cuptor şi un pilaf de quinoa, încercând reţeta  Inei Todoran.

Mi-a ieşit ceva de genul:

  

Ca desert am făcut o turtă dulce într-o formă de copt pe care am cumpărat-o recent cu revista Click! Poftă bună! cu 9,49 lei. Ce mi s-a părut interesant a fost că aceeaşi formă de copt am găsit-o pe net la un preţ triplu.

Reţeta pentru turtă dulce este următoarea (eu am folosit cantităţi la jumate pentru a încăpea în formă)

Ingrediente

1 borcan de miere

2 linguri ulei

150 gr ciocolată

sare

1 linguriţă scorţişoară măcinată

1 linguriţă cuişoare măcinate

4 ouă

200 gr alune neprăjite măcinate

500 gr făină

1 plic praf copt

2 linguri zahăr pudră

Cantităţile sunt aproximative, dacă vi se pare prea multă miere, sau alune sau arome, puteţi să le adaptaţi după gust. Eu nu am avut alune aşa că am folosit seminţe de dovleac şi de floarea soarelui.

Se topeşte mierea cu uleiul la foc mijlociu, amestecând. Se ia vasul de pe foc şi se lasă să se răcorească.

Se topeşte ciocolata într-o crăticioară, la foc mic, adăugând 1 lingură apă pentru a nu se prinde. Ciocolata se înglobează apoi în compoziţia de miere; se adaugă sare, mirodenii şi ouă. Se înglobează apoi cu telul făina amestecată cu praf de copt şi alune. Se întinde aluatul pe o tavă tapetată cu hârtie de copt şi se coace timp de 45 min. Se lasă să se răcorească puţin, se scoate din tavă şi se pudrează cu zahăr.

Numărul revistei Click! Poftă bună! din 16 decembrie o să se vândă cu un cântar de bucătărie pentru cei interesaţi. Bănuiesc că preţul va fi tot cam 10 lei.

Nevoi care se înfrânează greu - Cartea Căsătoriei 3

 Astăzi, un nou fragment din Cartea Căsătoriei despre care am mai vorbit aici şi aici.

Atât la băiat cât şi la fată, epoca pubertăţii se însoţeşte de o nelinişte sexuală care ia uneori caracterul unei adevărate afecţiuni psihice.

Fata, prin temperamentul ei, prin rolul pasiv pe care îl joacă  în viaţa sexuală, păstrează mai multă rezervă, mai multă pudoare în această privinţă. Ea isbuteşte şă îşi înfrăneze instinctele mult mai uşor decît băiatul, la care epoca pubertăţii ia uneori caracterul unei adevărate crize psihologice. Fata pune mai multă cumpătare atât în discuţiunile cât şi în manifestările ei erotice. Ea ştie să-şi înăbuşe nevoia, canalizând-o în alte direcţiuni. Aşa de pildă, departe de a se gândi la bărbatul pe care ştie că nu îl va cunoaşte decât în patul nupţial, ea îşi îndreaptă simţirile erotice către idealuri pe cari nu le va ajunge niciodată. Iat-o îndrăgostită de cutare actor de cinema, de cutare tenor de operetă, de cutare erou de roman. Ea se înamorează de o figură, de o linie sveltă, de o voce superbă... Simte în acelaşi timp nevoia de a-şi găsi o prietenă pe care să o mângâie, căreia să-i facă declaraţii... pe care s-o îmbrăţişeze cu afecţiune... Aceasta constituie chiar o particularitate a fetelor. Băieţii nu se atrag între ei decât în cazurile patologice. La fete nu se întâmplă acelaş lucru, căci pe când la acestea noţiunea de dorinţă se confundă cu aceia de amor, la băieţi, aceste două noţiuni se separă distinct.

Băiatul are mai mult de îndurat de pe urma absinenţii. Iată de ce marea majoritate a autorilor, recomandă ca până la căsătorie bărbatul să fie bărbat. Bărbatul în viaţa sexuală are un rol activ şi organul său trebuie format pentru a putea corespunde menirei sale.  Castitatea băieţilor până la căsătorie, e o nesocotinţă şi o primejdie. Dorinţa de a-şi satisface nevoia devine pentru aceştia o obsesie, o preocupare capitală, care poate duce până la adevărate obsesii erotice, traducând o sdruncinare a echilibrului psihic. 

E mult mai bine ca tinerii îngrădiţi cu înţeleaptă prudenţă, să se supună legilor firii şi să transforme energia lor în luptă, de îndată ce simt că sângele clocoteşte de o dorinţă nouă.

Chicago Gangster Boardgame (sau varianta italienilor la Family Business)

Am cumpărat un joc nou. Se numeşte Chicago Gangster şi am înţeles că este varianta italienilor la un alt joc numit Family Business. Se poate juca în 2-6 jucători, care preiau câte o bandă de răufăcători şi încearcă să elimine toate celelalte bande adverse în încercarea de a câştiga supremaţia Mafiei.

Bandele au următoarele denumiri:

• The Moran Gang (banda lui Bugs Moran)
• The New York Mob
• The Capone Mob (banda lui Al Capone)
• Murder, Inc.
• The Purple Gang
• The Bank Robbers (care îi include pe Bonnie and Clyde)

Denumirile bandelor sunt unele reale, istorice, din perioada de glorie a Prohibiţiei. 

Jocul este unul de cărţi, fără tablă de joc, având 2 tipuri de cărţi: cărţile cu personaje (aparţinând celor 6 bande), şi cărţi de acţiune. Sunt 3 tipuri de cărţi de acţiune: de atac, de blocaj, şi de salvare. Rând pe rând, personajele sunt puse la zid (se joacă folosind cutia jocului pe post de zid) şi sunt executate prin cărţi de atac până când rămâne o singură bandă cu măcar un personaj. Folosind cărţi de blocaj sau apărare te poţi feri de execuţie sau poţi contraataca, trimiţând un personaj al altei bande la zid în locul tău.

 

Jocul are regulile evident doar în limba italiană, aşa că primul pas va fi să traduc regulile pentru a putea să ne jucăm cum trebuie. Mi se pare oricum un joc extrem de competitiv aşa că sper să nu iasă cu scântei! O să vă povestesc impresii după.

A jucat cineva Family Business?

Concertul Tom Jones

Aseară am fost la concertul Tom Jones de la Sala Palatului. Deşi a mai venit în România, nu am reuşit să-l văd în concert până ieri. Sala a fost plină, dovadă că erau mulţi nerăbdători să-l audă live. Părerea mea este că la cei 71 de ani ai săi are o voce incredibilă şi orchestra care l-a acompaniat a fost la înălţime. Spectacolul în sine a fost destul de energic, uşor nostalgic pentru cei care l-au ascultat în tinereţile lor (şi ale lui) şi una peste alta, omul reuşeşte să te facă să uiţi ce vârstă are în momentul în care cântă celebra Sex Bomb şi te ridică de pe scaun. 

 Puteţi intra aici să vedeţi playlistul de la concert şi să ascultaţi melodiile.

Mai jos am postat una dintre melodiile care mi-au plăcut cel mai mult aseară, Hard to Handle.

Ce-mi place când ziua începe în alt oraș

Nu vreau să vorbesc despre țări străine, cât despre alte orașe decât Bucureștiul. Indiferent dacă sunt plecată cu serviciul sau în vacanță, indiferent dacă sunt în țară sau în străinătate, trezitul în alt oraș decât Bucureștiul îmi oferă o mare satisfacție. Plecarea în sine aduce cu ea o rupere a monotoniei care se manifestă în tot felul de moduri.

1. Micul dejun

Mâncat fie la hotel (bufet suedez sau a-la-carte), fie prin oraș la vreo cafenea, fie de la o benzinărie, fie de la supermarket este un mic dejun pe care apuc să-l savurez și pe care mi-l amintesc și peste o săptămână.

2. Oamenii de pe stradă

Îi văd, le studiez obiceiurile vestimentare, felul cum se comportă în trafic, în mijloacele de transport în comun, în restaurante, felul cum merg pe bicicletă, cum fac cumpărături, cum beau cafea.

3. Transportul

De la cumpărarea biletului, la făcutul plinului de benzină, la timpul pe care îl petreci în stație, la harta orașului cu punctele de interes cultural, dormitul în mașină în timp ce altcineva conduce, citirea unei hărți în calitate de copilot (și în lipsa GPS-ului)

4. Masa în oraș

Durata, felurile de mâncare, designul restaurantelor, prețurile, servirea.

5. Cumpărăturile

Designul magazinelor, vitrinele, viermuiala de la cabinele de probă, varietatea produselor de pe raft.

6. Bicicletele

Cine merge pe bicicletă, cum merge, ce accesorii are, ce poartă, pe unde merge, în ce stare e bicicleta, ce vârstă are.

7. Muzica

Muzica din mașină (road music), muzica din magazine, restaurante, supermarketuri, locuințe.

8. Cazarea

Hotel, pensiune, la prieteni, la cunoștiințe, la o locuință de serviciu
9. Librăriile
Cărțile, aranjamentul pe raft, albumele de tot felul, romanele polițiste, obiectele decorative, agendele, creioanele colorate, jocurile, filmele, fotoliile comode.

Și cred că ar mai fi multe altele. Toate aceste lucruri banale fac parte și din viața din București. Ar putea să nu prezinte nici un interes aparent. Și totuși le vezi altfel. Numai ideea în sine de a face aceste lucruri în alt loc le face să fie diferite. Să reprezinte o descoperire, un quest. Să le treci prin alte filtre. Să le vezi ca pentru prima dată.

Nu cred că locurile în sine sunt cauza. Nu cred că am fost eu în cele mai interesante orașe astfel încât să am această impresie.

Cred ca explicația este în ideea de NOU. De MISTER. De EXPERIMENTARE. De NECUNOSCUT. Și e bine să faci ceva NOU din când în când. La fel cum e bine să ai și RUTINĂ. Se completează reciproc și îți aduc avantaje de ambele părți. Atât o gamă nouă de posibilități și o schimbare de perspectivă, dar și o stabilitate, un loc sigur în care să te poți întoarce.

 Acest tramvai este real, l-am văzut cu ochii mei aseară și mi se pare o variantă foarte simpatică de a decora orașul de sărbători. Sper să ajungă și în România invenția :)

Vouă de ce vă place să călătoriți?

The Book of the Five Rings

Vă povesteam că începusem cartea Musashi despre unul dintre cei mai mari samurai din istoria Japoniei. Zilele trecute am terminat-o şi am început să mă documentez puţin despre personajul real Miyamoto Musashi. 

Din ce am citit pe net, romanul urmăreşte destul de fidel viaţa samuraiului, cu anumite licenţe poetice pe ici-colo. Ce mi-a plăcut mult la carte a fost mesajul pe care a reuşit să-l transmită, acela de autodezvoltare permanentă. Deşi nu era fidel unei anumite religii, chiar dacă fusese crescut după învăţăturile budiste, Musashi şi-a consolidat o filozofie proprie care l-a ajutat să se autodisciplineze şi să se dezvolte treptat. Începând cu dueluri 1 la 1, a ajuns să se lupte cu o întreagă şcoală de profesionişti Yoshioka, moment în care a inventat un stil de luptă cu 2 săbii.

Înafară de a fi cunoscut drept un foarte mare om de arme japonez, şi creator al stilului de luptă niten'ichi, Musashi a scris mai multe cărţi despre strategii militare dar şi principii de viaţă. Din scrierile lui transpare ideea că un luptător nu trebuie să ştie doar tehnici de luptă, dar trebuie să se desăvârşească pe plan personal, acest proces durând o întreagă viaţă. Până la moartea sa, la 62 de ani, Musashi devenise un artist complet în arta sculpturii, caligrafiei şi chiar arhitecturii. Totul în completarea spirituală a pregătirii fizice pe care o făcea.

Ultima sa carte, The Book of Five Rings este o carte de strategie, tehnică şi filizofie personală care a fost tradusă şi în engleză şi pe care o puteţi citi aici.

Mai jos sunt câteva învăţături din carte şi o pictură a lui Musashi.

    
1. Do not think dishonestly.

2. The Way is in training.

3. Become acquainted with every art.

4. Know the Ways of all professions.

5. Distinguish between gain and loss in worldly matters.

6. Develop intuitive judgement and understanding for everything.

7. Perceive those things which cannot be seen.

8. Pay attention even to trifles.

9. Do nothing which is of no use.


  Kingfisher Perched on a Withered Branch, by Miyamoto Musashi



Pe voi care dintre cele 9 învăţături vă inspiră?

Pe mine nr.6 Dezvoltă-ţi judecata intuitivă şi întelegerea pentru orice.

O postare dulce cu ghetuţe H&M

Inspirată fiind de postarea lui Bogdan despre Crema de Vanilie, am încercat şi eu ceva asemănător. Rezultatul a fost un desert usor pufos la suprafaţă dar şi puţin lichid. Pentru a-i carameliza suprafaţa am făcut caramel din zahăr brun şi am adăugat o bomboană delicioasă de ciocolată cu fistic.

Ca să revenim la lucruri serioase, cine e interesat de o pereche de ghetuţe de la H&M? Le-am purtat doar de vreo 2 ori, întrucât au tocul prea înalt şi nu ma descurc cu ele. Sunt mărimea 39. Am dat pe ele 160 ron, dar putem negocia la preţ.

 

Cine e interesat îl rog să-mi lase comment fie aici, fie pe mail la ally_aria@yahoo.com

 UPDATE: Am vândut ghetuţele!