Rece

Sarea de pe mâini se usucă și ustură pielea deja sensibilă de la prea mult frig. Mă trece un fior pe șina spinării în timp ce mă gândesc să-mi schimb pijamaua cu hainele de stradă. Lee Lee mă tot caută cu privirea de când m-am dat jos din pat. Diminețile sunt așa de gri... Mai ales azi când plouă... Văd picăturile de apă pe geam și îmi imaginez cum ar fi să le strâng într-o mașină a timpului care să le ducă în trecutul arid. Îmi aud bătaile inimii în gât. Nu pot să mai dorm nici dacă aș vrea. Zilele astea sunt bune doar să lenevești. Să stai în pijamaua pufoasă, sub o pătură de polar și să citești Poveste Fără Sfârșit. Brusc mi se face poftă de un smoothie cu banane, portocale și căpșuni. Mmmm... de unde să iau căpșuni bune pe ninsoarea asta abia pornită? Simt căldura lui Lee Lee pe pieptul meu, și sunt fericită că o am așa de aproape. Apropierea asta fizică mă emoționează. O mângâi și sunetul torsului mă liniștește. Lucrurile sunt așa de simple... Asta când nu sunt complicate. Atunci e suficient să te scurtcircuitezi. Să scoți nasul de geam și să lași fulgii să ți le lipească de față.

It's ok not to be ok

Off...ce ţi-e şi cu stările astea schimbătoare. Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am două extreme. Fie o stare bună, veselă, creativă, plină de resurse. Fie o stare de mocirlă, fără resurse, fără sens, cu un mare GOL. Mai este şi starea de mijloc, în care zilele doar trec, nu se întâmplă nimic deosebit, nici de bine, nici de rău, dar care nu-mi provoacă nici angoasă, nici bucurie. E un fel de funcţionare ca de la sine, pe pilot automat.

Ei, starea de mocirlă este tare înspăimântătoare. Pentru că te seacă de energie, de lacrimi, de viaţă. Prin urmare, poate că cel mai logic este să te scoţi singur, sau cu ajutorul altora, din starea aceasta. Nu de alta, dar ca să nu se deprime şi calculatorul de la atâta muzică de tăiat ceapa mărunt.

Metode de schimbat starea sunt multe, de la schimbarea poziţiei corporale, la schimbarea respiraţiei, la schimbarea mimicii, a mediului în care stai. NLP-ul oferă o mulţime de posibilităţi care să te ajute să-ţi schimbi starea. Şi poţi să le încerci să vezi care ţi se potrivesc.

Dar în acelaşi timp, eu am văzut pe pielea mea că dacă mă forţez să îmi menţin o stare bună, când eu totuşi nu sunt ok, mă duc şi mai rău la fund. În sensul că nu poţi să te ascunzi de ceea ce simţi. Da, poţi să te autosugestionezi să te ridici pe picioare şi să te duci la serviciu, să-ţi faci treaba, sau să te vezi cu prietenii. Dar să pretinzi că totul e în regulă, sau că te simţi bine, este o minciună care se întoarce împotriva ta. E ca şi cum refuzi să accepţi partea aceea din tine care suferă. Ca şi cum, îţi spui că e greşit să fii altfel decât zen.

Ei bine nu. It's ok not to be ok.

Frica mare este că mocirla o să te înghită dacă stai prea mult acolo. Dar şi să mergi peste ea şi să ignori că este sub tine, implică acelaşi pericol de scufundare. Uneori durează înfricoşător de mult. Dureros de mult. Sensibilitatea este aproape de nesuportat. Dar este interesant că după ce treci de un anumit moment critic, lucrurile încep să se aşeze. Iarba creşte din nou, soarele răsare, norii se duc.

Ce mă ajută pe mine în starea de mocirlă? Să stau cu ea, atât cât e nevoie. Dar nu doar să stau, ci să o exprim, fie într-un mod artistic (dansând , scriind poezii, sau cântând), fie să vorbesc despre ea. Practic, să o accept, şi să fac pace cu ea. Să o iubesc, pentru că există, şi pentru că fără ea, românul n-ar fi fost niciodată poet. Ştiaţi că starea acesta este cea mai creativă? Cei mai mulţi oameni devin brusc artişti ai durerii. Tocmai din dorinţa de a o exterioriza. De a face curăţenie şi a merge mai departe.

Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.

Tudor Arghezi, Testament

În final, un citat pe care l-am învăţat în clasa a 8-a pentru admitere, şi care nu mi-a mai ieşit niciodată din minte.

Fără Mioriţa noi n-am fi fost niciodată poeţi. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fundamentală. Mioriţa este şcoala tristeţii naţionale. Matricea. Matca. Regina.  

Nichita Stănescu

Durerea mută

Seamănă cu nişte ghimpi, sau cărbuni încinşi... nu ştiu sigur. Ce ştiu este că frige când calci, Durerea se răspândeşte în tot corpul şi în câteva secunde interminabile amorţeşti. Nu mai simţi nimic. Aluneci într-un somn plin de vise care nu-ţi dau pace. Ca nişte ţânţari, pe care nu-i vezi, dar bâzâie enervant la ureche.  

E luna plină? Deja? Mi se părea mie că miroase a praf de stele. Chiar şi ele cad şi sunt martore la Durerea mea mută. Se uită una la alta şi se întreabă de ce Durerea nu vorbeşte. A amuţit? O las să răspundă ea la întrebare. Îi scot căluşul şi îi văd nodul în gât, în timp ce înghite sunetul propriei deziluzii. 

O lacrimă îi alunecă pe obraz şi îi şterge praful cu care stelele au îmbrăţişat-o mai devreme. Se uită la mine cu ochi goi şi-mi spune că nu mai ştie care e rolul ei. Nimeni nu o mai vrea. De fiecare dată când încearcă să deschidă gura, e călcată în picioare de Pozitivism şi Entuziasm.  Mai bine moartă şi-a zis de nenumărate ori în gând.

Şi totuşi e ceva mai presus de ea care îi dă sens. Undeva, ştie că nu trăieşte degeaba. Ştie că trebuie să vorbească. Să ţipe ! Să urle ! Să tragă semnalul de alarmă!

Trage aer în piept şi în ciuda fricii, îmi deschide inima şi smulge cu putere lacrimile sufletului de copil. Respiră greu din cauza efortului, dar ştie că e bine. 

Lacrmile ies întâi ca un mâl verzui, aproape ca o pastă. Au uitat cum să curgă. S-au coagulat în interior. Dar curba obrazului uscat se umezeşte curând şi îşi aminteşte. 

Durerea mută zâmbeşte. Acum ştie ce are de făcut.

 Imaginea de aici.

Lumina

În lumea ce mă înconjoară
Sunt doar mică piatră de moară.
Râcâi cu dinţii cleiul noroios şi verde.
Ies din lumina neagră ce mă orbeşte.
M-arunc în gol şi mă zdrobesc de gândurile vechi.
E zi şi totuşi noptea nu vrea să plece.
Nu vrea să văd.
Mă vrea supusă în gaura minţii teşite.
Şi durerea asta cunoscută mă bucură.
Am gust de fiere în gură şi zâmbesc.
Râd cu gura până la urechi.
Încă mai pot... Încă văd prin găurile împletite de frică.
E soare acolo. 

Dimineaţă şi nimic mai mult

Soarele îmi ridică pleoapa dreptă şi mă târăşte pe covor către recele gresiei din baie. Ascult apa care îmi curge pe picior şi simt căldura sitei fluide care îmi curăţă pielea din spatele armurii de compost. Vocea din fundal cântă despre poveşti cu eroi urbani şi închid ochii sub ascunzişul bretonului uscat de nisipul verii trecute. Imaginea casei vecine îmi umbreşte fereastra înaltă dar trag perdeaua de la baldachin şi o leg cu şnurul de busuioc proaspăt care creşte sub patul visurilor mele. În urma lichidă lăsată de paşi pe parchet se aude foşnetul difuz al mătăsii ridicate de pe umeraş. Nici o dimineaţă fără căldura palmelor tale...

Frig de dimineaţă

Trecerea de la vară la toamnă este lentă. Mai ales toamna aceasta, când la jumătatea lui octombrie încă port rochie fără dres. Anul 2012 mi s-a părut că a avut 6 luni de vară, şi acum încă aşteptăm să facem trecerea spre frigul ăla adevărat de iarnă.

Şi totuşi este toamnă, şi dimineaţa merg nişte şosete sau ciorapi trei-sferturi sub fustă sau rochie. Este o modă pe care mult timp nu am înţeles-o, chiar am avut resentimente faţă de ea, dar acum am început să o înţeleg. Are şi ea farmecul ei, nu-i aşa?

Şi acum că sunt pregătită pentru vremuri mai reci, pot să şi filozofez despre toamnă. Despre melancolia ei, frunzele colorate, aerul plăcut de afară, lumina frumoasă care intră pe geam dimineaţa.

Despre pustiul pe care îl aduce în finalul ei toamna, finalul acela în care renunţă la culori pentru iarnă, nu vreau să vorbesc. Nu mi se pare că e cea mai importantă caracteristică a ei. 

Toamna sunt eu în splendoarea mea umilă, agăţată de marginea rece de piatră. Privesc în jos la freamătul frunzelor, şi cad cu ele în ritmul lor, până ajung pe planşa de desen a copiilor. Mă pictează cu acuarele apoase, mă întind cu mânuţele moi şi calde şi mă agaţă în cui. Mă usuc la căldura soarelui care intră pe fereastră şi urc pe sfoară până suuuuus....în podul cu nuci întinse. Alunecă sub mine şi le simt mirosul în timp ce mă întorc pe spate şi ţip până rămân tăcută ca un abur de ceaţă.

E toamnă...

Povestea Vacutzului Mov si Principiile lui Mu (Principiul Mu numarul 1)

Astăzi vă prezint una dintre poveştile de suflet ale unui alt iubitor de cunoaştere personală decât Jon Snow, şi coleg al meu de coaching, Cristi.

Un Intro

Vacutzul Mov e un personaj copilaros, eeextrem de curios, fericit de felul lui si mare iubitor de natura. De curand, la indemnul Maestrului/Invatatorului sau spiritual si imaginar Mu, s-a apucat de NLP pentru a intelege daca exista vreo legatura, la nivel mai profund, intre toate invataturile lumii despre crestere personala si ceea ce afirma diversele stiinte.

Pentru ca exista in noi toti, cei 7 miliarde de pamanteni, cate ceva din scanteia de curiozitate a Vacutzului Mov, am vrut sa nu-i dau neaparat un sex anume, desi din cauza terminatiei ma voi referi la el, la gen-ul masculin, partea Vac din nume reprezentand latura lui feminina.

Vacutzul Fulg e prietenul lui cel mai bun si de cele mai multe ori, Fulg e partenerul lui de dezbateri, despre lucrurile esentiale ale vietii.

Ce mai tura-vura, cei doi vacutzi sunt doi filozofi.

Aceasta discutie e reprodusa de Vacutzul Mov, dupa ce avusese cu Vacutzul Fulg o mica discutie la birou, iar acum se gandea ce ar mai fi putut sa-I spuna, daca ar fi avut mai mult timp.Si tot prelucra el, intre cornitele sale itite precum doi ghiocei …..

PROVOCAREA

Citat:

,,…cum ii puteam ostoi curiozitatea lui Fulg si sa-mi dau jos eticheta aia de NLP-ist din frunte. Si asa cum ,,staaau singur pe caanaapea, cuu ganduul la ea…”{ii place mult Simplu}, cred ca despre astea i-as mai  fi colindat:

Hai sa-ti povestesc despre legaturile magice ce exista intre spiritualitate, fizica cuantica, biochimia organismului si NLP. EXTRAORDINAR …cum unele lucruri aparent fara legatura se intalnesc neasteptat, MIRACULOS. NLP e solutia multor oameni pentru dezvoltare personala. Stiu ca pentru mine este.

Acum:

Ce gasesti in comun, din perspectiva naturii subiective a experientelor umane, intre toate domeniile astea?

Paiiiii…..

SPIRITUALITATE: e zona sufletului. Un cadru foarte personal si subiectiv prin natura perspectivei despre divinitate, a fiecarei religii, da?

FIZICA CUANTICA: daca luam Teoria Superpozitiei aflam ca, din valul de posibilitati ce exista simultan in orice moment, se materializeaza doar acea particula de posibilitate asupra careia ALEGEM sa ne focusam atentia. Noi ALEGEM ce experienta materializam, da?

BIOCHIMIA CORPULUI: daca luam in considerare doar influenta deciziilor asupra corpului uman prin care la alegerea noastra, creierul comanda hipotalamusului ce aminoacizi specifici sa produca pentru obtinerea unei emotii sau alteia, unei stari sau alteia, ne dam seama ca fiecare celula a corpului nostru traieste o experienta subiectiva si dependenta strict de alegerea noastra. Asta spune stiinta, da?

Si DA…astea le stim si le putem afla, din internet foarte usor, din carti si discutii…veti spune si aveti dreptate, dar vorbeam de interes pentru anumite domenii si cum se leaga ele.

 La mine a functionat in sensul ca ma interesau aceste lucruri din perspectiva dezvoltarii personale si cand am dat buzna peste NLP, am descoperit ca el folosea informatii din aceste subiecte. Putem foarte simplu sa facem si invers si sa ne apucam sa vedem daca Programarea Neuro Lingvistica este confirmata de aceste domenii mai vechi, ample si mai detaliat studiate. Vom descoperi ca exista si alte domenii cu care NLP-ul are puncte in comun, ca Psihologia, Analiza Tranzactionala, Hipnoterapia si Coaching-ul.

RASPUNSUL SI ARGUMENTAREA

 …si acum care e legatura specifica cu NLP-ul, dom’le Fulg?

Pai Asta, ia un cadru personal, in care inventariaza ce vedem, ce auzim, ce gandim si ce simtim noi, adica starea noastra dintr-un moment anume si printr-un proces bine desenat pas cu pas si in deplina rezonanta cu tine, folosind  mecanisme din domeniile de mai sus,  te poarta pana in locul si starea pe care ti-o doresti din inima.

De la starea actuala, la starea dorita.

De la situatia de viata actuala, la cea dorita.

Din buda in care poate suntem acum, la vacanta, jobul, relatiile si iubirea pe care ne-o dorim. DIN INIIIMMAAA!!! Si DAAA asa e!

Dar nu am decat vreo 20 minute (cam 2000 de cuvinte) si ca sa va pot arata care sunt legaturile directe, sa puteti auzi argumentele coerente si sa va simtiti pe cat de cat indestulati de un nivel de cunoastere rezonabil, mi-ar trebui cam 6-5 zile.

Si atunci hai sa apelam la povesti ca sa usuram comunicarea.

Mi-aduc aminte de dimineata primei zile, din primul modul de NLP, din intreg programul de Practitioner, facut cu un supertrainer, domnul Tiberiu Felber si cum ma rodea curiozitatea mai tare decat un pantof sport, purtat prima data, la prima  alergare. Si aveam ochii mari si intinsi pe fata, urechile ca doua radare captau pana si cantecul lin al balenelor de peste mari si oceane, iar barbia-mi indica ascutit centrul Pamantului, in timp ce cornitele, centru Universului. Asaaa…vizualizati? Pentru ca …

Asa curios eram si cand bunicul incerca sa ma-nvete sa inot, la 5 ani…4ani la  strand, de cum ma va tine pe mine apa fara colac si fara sa inteleg complet totul. Si bunicul imi spunea….Ai incredere…Ai deplina incereeeedeereee iiin miiineee……Bunicul…povestitorul tehnicilor de dezvoltare a abilitatilor…Deeepliiinaaa incredeeereee. Si da din brate…si 4 si 3 si…

Ca atunci cand l-am rugat pe prietenul meu psiholog Vali, care a terminat Matematica la Universitate, sa aiba incredere in mine cand ii spuneam ca NLP-ul  e ceea ce ii trebuie si ca e momentul perfect sa faca asta…si sa se inscrie la curs cu mine si….si mi-a spus……Frate DA, am inteles! Iar in urmatoarele 3-2 minute visam amandoi cu ochii deschisi de ce lucruri o sa stim si…apoi mi-a zis: Am deplina incredere in tine si stiu ca va fi de mare EXCEPTIE. NLP este de exceptie.

Asa cum si bunicul meu a fost un vorbitor de exceptie si in 3-4 zile mi-am satisfacut curiozitatea de cum anume plutesc eu pe apa si mai si avansez in acelasi timp…si cu viteza…

Iar cu cata viteza am avansat noi in primele 5 luni de curs…uuuaaaaauuuuu, iar dupa 6 luni eram mai echilibrati, calmi si increzatori ca niciodata.Uuuuffff…viteza mare, mare taica..

Acum. Si acum incepe vartejul . Mai sunt probabil doar 10 minute. Si acceleram…

Si am plecat de la DORINTA. Si va povestesc din spiritualitate:

Deepak Chopra, un mare invatator spiritual modern spune ca:

Totul pleaca de la DORINTA si cand e clara apare si INTENTIA, care te duce catre primele actiuni, FAPTE. Daca aici adaugam un strop de HOTARARE si perseverenta, atunci ne-am creat 

DESTINUL.

Bob Gass, un alt invatator contemporan ne arata cum

Ce Vedem si ce Auzim [DESTINUL] e dat de ce Gandim, care e dat de ce Simtim, iar asta ne determina Reactiile, iar reactiile prin repetitie ne creeaza Obiceiurile/Faptele, care fara eroare ne configureaza Destinul.

 Ce adevarata e asta! Normal ca daca sunt extreme de iritat si Fulg vine la mine, reactia mea va fi sa-l spulber, iar daca tocmai am rezolvat o mega problema si simt ca ies aburi de fericire din mine si daca ma injura Fulg, nu pot decat sa-l pup. Interesant!

Ce ne invata Talmudul?

Fii atent la ce Gandesti, pt ca gandurile devin Cuvinte; fii atent la cuvintele folosite pt ca ele devin Fapte; fii atent la faptele tale pt ca ele iti creaza Caracterul, iar caracterul iti determina Destinul.

Pe cornitele mele cat poate fi de adevarat: daca am ganduri de implinire, nu am oare o vorba buna si calma si fata de mine si fata de cei din jurul meu? Baaa daaa!!!

De cate ori imi aduc aminte de containerele astea de intelepciune imi imaginez doua trenuri, ce pleaca in directii complet opuse, din aceeasi gara. Unul zburda la Predeal-au si e un tren  al increderii, echilibrului si poftei de viata, iar celalalt se taraste catre localitatea UndeNuVre-au si e un tren al amintirilor triste, al frustrarii si gandurilor negre despre ce va fi maine si multe alte nenorociri.

De fiecare data cand sunt in buna dispozitie sau ma hotarasc sa ma simt bine si sa-mi fac o zi frumoasa, ma sui in trenul de Predeal-au, iar acolo am cele mai mari sanse sa vad oameni prietenosi, sa aud vocile si melodiile preferate si sa ma simt ca o fantana arteziana intr-o zi torida de vara.Vad doar paduri stufoase, dealuri dantelate si muntii ca niste punti ce sustin soarele. Oooh si ce de cirezi frumoase!!!

{Iar aici traieste Vacutzul Mov, cugetand asupra Principiilor lui Mu}.

 Doar pentru ca la asta ma gandesc si asta simt ca-mi doresc. Oare ce cuvinte folosesc in gandul meu si in relatia cu ceilalti?

De fiecare data cand sunt napadit de panica, suparare si iritare sunt in mod clar in trenul gresit catre UndeNuVre-au si devin paranoic gasind tot felul de conspiratii si reactii nepotrivite si exagerate, aud doar scartaitul rotilor si simt mirosul acru de neaerisit si sunt stors, sau ca o bomba umblatoare. Si ploua si e-nnorat, iar peisajul parca se topeste-n noroi.

 Doar pentru ca la asta ma gandesc si vreau sa evit. Oare ce cuvinte folosesc in gandul meu si in relatia cu ceilalti?.

Siii aacuuumm, ce ne spune NLP-ul?

Pai in primul si primul rand ne defineste STAREA ca fiind determinata de ce vedem, auzim, gandim si simtim intr-un anumit moment. Si ce vedem si auzim in fiecare moment, IN STRANSA SI DIRECTA LEGATURA cu ceea ce gandim si simtim, iar cuvintele pe care le folosim in gandurile noastre si in relatia cu cei din jur sunt date LA FIX  de ceea ce gandim si simtim. Si NLP are o premisa care ne invata ca daca vei face lucrurile in acelasi fel, mereu din aceeasi stare, vei obtine permanent aceleasi rezultate. IN CONSECINTA schimba-ti starea si acordeaz-o cu obiectivele tale. Coreleaza starea ta, permanent cu starea pe care o ai cand ti-ai atins obiectivele. Si asa v-am aratat un punct de conexiune intre spiritualitate si NLP.

Mai departeeeee

Cand am decis unde vrem sa ajungem si avem si dorinta si intentia clara, ca sa trecem la fapte trebuie sa intram in acea stare care ne permite sa luam viteza. Si biochimia organismului ne spune ca in acel moment creierul comanda hipotalamusului sa creeze peptidele ce-ti dau o stare de incredere, de determinare. Peptidele produse sunt livrate prin sistemul sanguin, la fiecare din cele cateva sute de miliarde de celule ce alcatuiesc corpul. Fiecare celula are pe suprafata ei niste receptori care primesc peptide generate la comanda mintii si astfel FIECARE celula a noastra capata starea pe care o are intregul. Se transforma intr-o celula ciufuta, manioasa, aroganta sau glorioasa, invincibila, sexy.

Imaginati-va o celula, in forma de vacutz,  cenusie ciufuta, cum bombane si toate-i put.

Dar o celula cu o rochita rosie, sexy, cum ar da? Caci in NLP se spune ca avem toate resursele, starile necesare pentru a reusi.Si alta premisa si mai tare: mintea si trupul alcatuiesc un sistem cibernetic.

 Ce face una, influenteaza pe cealalta in mod sistemic. Cool, da? Eu imi doresc sa intru in clubul cu peptidele cu rochite rosii, da?!

 Eeeiii…asta e si legatura intre biochimia organismului uman si NLP, livrata.

Suuunt convins ca stiti si cum functioneaza legatura si cu fizica cuantica. Sau mai bine zis ,,…eram precisa ca asa e..” tineti minte reclama cu vacuta Fulga? Vai ce precisa ma simt si eu acum…Si nu trebuie sa va faceti griji ca  nu e totul clar vizualizat, sau de faptul ca va simtiti usor confuzi, pt ca subconstientul vostru face asta pentru voi si o  face SENZATIONAL.

Aici  luam doar Teoria Superpozitiei, care spune ca un obiect poate exista in acelasi timp intr-unul sau mai multe puncte in spatiu. Asta inseamna ca atunci cand nu ne uitam exista valuri de posibilitati, in timp ce atunci cand ne uitam focalizat vedem doar o particula de posibilitati. Cand suntem blocati intr-o problema, nu vedem nici o solutie, ci doar problema. Cand ne defocalizam de pe problema, mai multe solutii pot aparea. Cand fac o alegere si rezultatul obtinut nu e cel asteptat, nu inseamna ca am gresit, ci ca am primit un feedback ce ne spune sa schimbam ceva. Daca rezultatul e cel asteptat,raspunsul in bucla ne confirma ca e bine sa continuam cum am inceput. Iar o alta premisa din NLP ne spune ca

Nu exista greseala, ci doar feedback

Si inca una

Intotdeauna facem cea mai buna alegere

Uups, uite si legatura dintre fizica cuantica si NLP.

Iar acum aveti desenate toate legaturile si va dati seama de ce NLP-ul studiaza structura experientelor subiective ale oamenilor, adica felul cum folosim limbajul si cum actionam, intentionat sau neintentionat, pentru a ne atinge scopul, cum organizam cele 5 simturi si cum percepem, selectam si modificam lumea inconjuratoare prin intermediul lor.

DEZGOLIREA EVIDENTEI

OARE CUM NE-AM FACE VIATA DACA TOATE ACESTE PREMISE DIN NLP AR DEVENI, PESTE NOAPTE, IN MOD MIRACULOS, CONVINGERILE NOASTRE??? IMAGINATI-VA CUM AR ARATA PASUNEA /VIATA NOASTRA!!!

Stiu ca stiti toate aceste lucruri…..sigur inconstient….iar cateodata e ca si cum ai arunca undeva o samanta si din ea va creste, creste, creste….iar dorintele apar si cand vrem le facem mari, mari, mari….iar din seminte apar flori,frumos colorate si imparfumate ce ne bucura viata…iar floarea asta se cheama NLP, aici si acum,….cand mai sunt 3,2, 1 si suntem cu totii cu cate o eticheta pe frunte. Din cand in cand lumea ne mai schimba etichetele, precum pampers-ii la bebelusi, in functie de cum pute fiecaruia intr-un moment sau altul, intr-o perioada sau alta.

E cineva vinovat de asta? Doar toti, pentru ca toti facem asta in timp si din cand in cand.

E de rau asta? Nu, e natural pentru ca asa ne nastem si e doar curiozitatea noastra ce ne indeamna sa aflam mai multe, sau dimpotriva e vorba de sentimental nostru ca la 30, 40, sau mai mult  ca stim tot ce ne trebuie si nu mai avem nevoie de nimic nou sa aflam.

Kabbalah spune ca ne nastem din esenta tuturor dorintelor ce au existat, exista sau vor exista vreodata si ca suntem dorinte umblatoare. Atunci e doar o alegere daca iau trenul catre Predeal-au, unde traieste Vacutzul Mov sau catre UndeNuVre-au.

Tze sa fie, tze sa fie? “ final citat

PRINCIPIUL MU No 1

Si Vacutzul Mov cujeta si emana  Principiul Mu numarul 1:

Orice gand, principiu sau concept  lansat in Vid, intr-un anumit moment, nu mai apartine doar emitentului, ci exact din acelasi moment,  ne apartine tuturor.

Suntem niste antene de emisie-receptie umblatoare.

Deci cand un principiu, o teorie este lansata in eter, ea va aparea cu siguranta si in alta teorie sau principiu, din alt colt al lumii, mai devreme sau mai tarziu. D-aia regasim esenta unui concept in esentele a mai multora, iar diferentele si arabescurile ce le diferentiaza sunt doar creatii ale mintii compulsive de a se diferentia si separa. De a se individualiza si personaliza. De a se scinda de intreg si a-si pune o eticheta diferita. Ce parere aveti?

D-aia exista moda si trenduri in haine, masini, mobilier si orice vrei in lume, pentru ca odata emis un concept, toti captam aceasi idee de cat de rotunda sau dreapta, natur sau wenghe, luptatoare sau zen ar trebui sa fie lumea. Poate cineva contesta ca exista  moda si trenduri si ca acestea sunt ciclice?Mira-m-as!

E adevarat ca unii simt si gandesc acelasi lucru mai repede, iar altii mai incet, unii cred cu tarie, altii mai putin, dar undeva la un nivel mai profund toti capatam acelasi principiu, ca si informatie. Cumva, la nivelul esentei noastre impartasim aceleasi convingeri si valori. Suntem TOTAL interconectati.

La nivel energetic Totul se regaseste in Tot, in acelasi timp si asta  e principiul Totalitatii.

 Principiul Mu numarul 1.

Cu pupaturi din partea lui Mu,

Al vostru, Cristi(an)