Unul dintre marile blocaje pe care le avem atunci când ne setăm un obiectiv, este mentalul NU POT! cu variaţiile lui NU SUNT ÎN STARE!, ÎMI ESTE IMPOSIBIL! Gândul acesta interior cu care luptăm pentru a ne păstra speranţa şi energia este o parte a sinelui nostru.
Tim Gallway, autorului ciclului de cărţi Inner Game, vorbeşte despre jocul interior pe care îl avem fiecare dintre noi. El l-a observat pentru prima dată în calitate de coach, în jocul de tenis. A observat că jucătorii de tenis au un dialog interior. O parte a lor, Eul 1 e ca un Părinte care îi educă în permanenţă: Nu ai lovit bine mingea! Uite ce greşeală ai făcut! Data viitoare trebuie să te pregăteşti mai mult! Nu eşti în stare să faci asta! Celălalt are mai multă experienţă decât tine! Loveşte mai sus! Loveşte mai jos! Aleargă mai repede!
Cealaltă parte, cu care dialoghează Eul 1, este Eul 2, cel care loveşte mingea. Care este relaţia dintre părţi? Putem spune că Eul 1 nu are încredere în Eul 2 aşa că încearcă să-l educe şi să controleze folosind ceea ce a învăţat de la părinţi. Prin urmare, lipsa de încredere devine ceva intern şi foarte profund şi stă la baza neîncrederii în sine, şi a inhibării procesului de învăţare naturală.
Dacă Eul 1 este un fel de Părinte, Eul 2 este chiar fiinţa umană. Este potenţialul nostru nativ de a învăţa şi a ne dezvolta, dar înglobează şi toate abilităţile pe care încă nu ni le-am dezvoltat.
În calitate de coach, Tim Gallaway a descoperit că cele mai bune performanţe erau atinse când Eul 1 nu vorbea, şi când Eul 2 lovea mingea fără să fie întrerupt. În timp ce Eul 1 dădea instrucţiuni vagi precum Pregăteşte-ţi racheta!, Eul 2 făcea ceva mult mai precis. Calculând eventualele poziţii pe un arc de cerc pe care le-ar putea atinge mingea, dădea sute de instrucţiuni nonverbale muşchilor care îi permiteau corpului să lovească mingea şi să o trimită în locul dorit de cealaltă parte a fileului, toate luând în calcul viteza mingii, vântul şi mişcările de ultim moment ale oponentului. Care Eu este mai de încredere?, întreabă Tim Gallway. E ca şi cum un calculator cu 4 operaţii îi dă ordine unui computer de 1 milion de dolari şi îşi asumă meritele pentru cele mai bune rezultate, dând vina pe computer pentru cele mai rele, continuă Tim Gallway.
El a observat că acest dialog stă în calea învăţarii naturale nu doar la începătorii în ale tenisului, ci apare la toate nivelele de performanţă, şi în alte sporturi. Chiar atleţi de performanţă din baschet, atletism, după ani de experienţă, recunoşteau că aveau acest joc interior care le stătea în calea ulterioarei dezvoltări.
Acest fenomen se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi, în multe lucruri pe care ni le punem în minte şi pe care nu reuşim să le ducem la bun sfârşit. Deci liniştiţi-vă, nu sunteţi singurii care au un dialog interior. Toţi facem asta! Nu e un lucru bun sau rău. E un lucru ce ni se întâmplă. Dar pe care putem să-l depăşim.
Acest fenomen se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi, în multe lucruri pe care ni le punem în minte şi pe care nu reuşim să le ducem la bun sfârşit. Deci liniştiţi-vă, nu sunteţi singurii care au un dialog interior. Toţi facem asta! Nu e un lucru bun sau rău. E un lucru ce ni se întâmplă. Dar pe care putem să-l depăşim.
Cum ajungem să ne punem singuri piedici şi să ne demoralizăm, şi cum ajunge Eul 1 să preia controlul, o să aflaţi într-un articol viitor.
Stay tuned!
