The Bucket List

Toată lumea a auzit de termenul Bucket List? Este o listă cu lucrurile pe care vrei să le faci până să mori. Provine de la expresia To Kick the Bucket adică A da colţul. Eu am auzit prima oară despre concept in filmul cu acelaşi nume cu Jack Nicholson şi Morgan Freeman, în care cei doi sunt bolnavi de cancer în stadiu terminal. Deprimaţi şi aşteptându-şi moartea, ajung să-şi facă o listă cu lucrurile pe care vor să le facă în timpul pe care-l mai au rămas. Lista porneşte de la lucruri mici la mari, precum atingerea unui vârf montan celebru sau împăcarea cu o rudă dragă.

E poate firesc să nu ne gândim la moarte. Să nu ne gândim că poate mâine nu vom mai exista. Sau că de mâine e posibil să nu mai fim în stare să facem anumite lucruri: să dansăm, să urcăm pe munte, să petrecem timp cu părinţii sau bunicii, să dăm telefon unui prieten. Trăim sub impresia că avem TIMP.  Că suntem prea tineri să ne gândim la moarte. Cum zicea Eminescu în Odă în Metru Antic:

Nu credeam să învăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visător la steaua
                      Singurătății.

 Ei bine, nu despre moarte vreau să vorbim, ci despre VIAŢĂ. Despre ce vreţi voi să faceţi cu viaţa pe care, cel puţin azi, încă o aveţi. Toţi ne punem întrebări existenţiale măcar din când în când. De genul? Care este scopul meu în viaţă? Eu cine sunt? Pentru ce trăiesc? Eu nu vă cer astăzi să vă daţi un răspuns la aceste întrebări. Vă cer să vă gândiţi la ce aţi vrea să mai faceţi în viaţa asta. Punctual. Şi nu-mi daţi răspunsuri vagi. Abureli. 

Dacă mâine aţi afla că mai aveţi doar 1 an de trăit, şi aţi fi sănătoşi şi în putere să-l trăiţi, ce aţi face cu el? 

Nu ştiţi dacă ceilalţi au mai mult timp decât voi. Şi nu e doar un vis urât! Ştiţi doar că VOI mai aveţi doar 1 an!!

V-aţi duce mâine la acelaşi serviciu care nu vă aduce nici un fel de satisfacţie? V-aţi întoarce acasă seara şi aţi da drumul la TV? V-aţi petrece timpul liber în faţa calculatorului, sau tolăniţi în pat? Aţi sta într-o relaţie care vă aduce numai durere, suferinţă sau un gust amar? V-aţi gândi la banii pe care îi aveţi sau nu îi aveţi? Aţi mai amâna să o scoateţi pe amica voastră frumoasă la o cafea? Aţi mai spune: Şi mâine e o zi?

 Gândiţi-vă bine la ce alegeţi!!! NU MAI AVEŢI DECÂT 1 AN!!!

Aţi continua să le purtaţi de grijă altora şi să vă ignoraţi pe voi? I-aţi mai aştepta pe alţii să vă rezolve problemele? Aţi mai avea timp să-i criticaţi pe alţii sau pe voi? Aţi mai refuza ofertele de a ieşi în oraş? V-aţi mai plânge de nereuşite? V-aţi mai complace în rutină? Aţi mai refuza să vă gândiţi la scopul vostru în viaţă sau pentru ce trăiţi? V-aţi mai plictisi? V-aţi mai ascunde în spatele unor măşti?

Şi acum, realitatea este că anul de mai sus e relativ. Are forma vieţii. Nu ştim cât mai avem de trăit.  Putem doar să estimăm în funcţie de bolile din familie, de speranţa de viaţă şi de stilul nostru de viaţă.

Ei, dacă pe primele două variabile nu avem cum să le controlăm, pe a treia putem. Putem să controlăm ce stil de viaţă avem. Pentru că noi alegem! Şi poate o să ne prelungim viaţa prin alegerile pe care le facem.

Ca să vă dau o mână de ajutor, vă prezint o listă structurată de dorinţe (intraţi aici) pe care puteţi s-o personalizaţi, gândindu-vă la ce v-aţi dori să faceţi începând de acum!

Nu mai amânaţi. Nu se ştie ce va fi mâine. Nu treceţi prin viaţă ca pasager. Faceţi ca viaţa voastră să conteze! Faceţi asta pentru voi, nu pentru alţii! Alţii au propriile lor vieţi de care să se îngrijească.  

Îngrijiţi-vă de viaţa voastră!