Sau, mai bine zis...Scufiţa Roşie. Am fost la o serbare de sfârşit de an şcolar, un fel de concurs de teatru pentru copiii care învaţă la şcoli cu predare în spaniolă. E incredibil ce actori înnăscuţi sunt! Cu cât mai mici, cu atât îşi intră mai bine în rol. Am asistat la 4 piese, jucate de copii între clasele a 3-a şi a 6-a. Evident, replicile celor mai mititei erau mai scurte şi mai puţine. La clasa a 6-a nu se mai jucau numai piese pentru copii, ci telenovele moderne (cine înşeală pe cine, convorbiri nocturne la mobil despre băieţi, drame, despărţiri, combinatozauri...tot tacâmul). Actorii cam intimidaţi, vorbeau încet, decoruri lipsă...mmm...aţipisem la un moment dat.
Se termină în final şi încep părinţii să se înghesuie pe scenă să pregătească următoarea piesă. Fotoliu, masă, scaune, flori din hârtie (Origami), cadru de uşă cu perete încorporat, copaci (umani - mici actori), iepuraşi deghizaţi care îşi intraseră aşa bine în rol încât începuseră să ronţăie morcovii din decor....Ehee....M-am trezit brusc.
Şi începe....cu o bunicuţă cu şorţuleţ şi bonetă, cu ochelari pe nas, care mergea tremurând din încheieturi sprijinindu-se într-un baston spre nepoţica ei.... Se pare că era ziua Scufiţei Roşii şi bunicuţa îi făcea cadou o pelerină (eu nu îmi mai aduceam aminte partea asta ). După care bunicuţa pleacă la casa din pădure şi se culcă pe fotoliu (îmi era teamă la un moment dat că o să adoarmă când sună lupul la uşă)! Buuuun....Scufiţa pleacă prin pădure cu un coşuleţ, sărind zglobie, copacii îşi fac datoria şi o avertizează că e un lup prin preajmă....dar ea nu şi nu că se duce la bunicuţa... Replici spuse tare, cu intonaţie şi joc scenic perfect! Iepuraşii erau în mare formă! După care...ce să vezi....? De după un copac iese lupuşorul (un scuuuuuuuuuuump) cu un costum gri cu blăniţă, cu cap de lup autentic, şi 2 dinţi din faţă în creştere! Se conversează cu Scufiţa, află că bunicuţa e singură acasă şi fuge să o mănânce. Bate la uşă, o trezeşte pe biata bunicuţă bolnavă şi sare pe ea. Bunicuţa cade artistic după fotoliu (mi-era teamă să nu cadă pe scarile care coborau la parter, dar a scăpat) şi lupuşorul se deghizează aşteptând-o pe aia mică şi roşie. Coloană sonoră din Hitchcock în timpul omorului (foarte realist). Scufiţa nu întârzie să apară şi sa-i pună întrebările ştiute cu ochii, urechile, dinţii. Doar că lupul nu reuşeşte să o mănânce pentru că apar 2 vânători care îl arestează şi îi pun cătuşele. Bunicuţa se trezeşte şi toată lumea e fericită.....
Cu părere de rău, pe lupuşor nu am mai putut să-l pozez căci eram prea ocupată să mă ridic de pe jos de la atâta râs! Piesă de clasa a 3-a care a luat mai toate premiile (piesă, actori, decoruri, costume) - Oscar nu glumă!
La mai multe piese copii!
