Ce faceţi când auziţi cuvântul criză? Intraţi în panică? Sunteţi speriaţi? E foarte posibil ca numai cuvântul în sine să producă un disconfort, nu mai zic de a trece efectiv prin asta.
Ce este o criză defapt? Dexul zice că este o tensiune, un moment de grea încercare, un zbucium.
Cine ar vrea să treacă prin aşa ceva? Cine ar vrea să fie tensionat? Să se zbuciume? Să treacă printr-un moment de grea încercare? Poate Făt-Frumos, Harap-Alb sau Prâslea. Ăştia căutau încercări grele. Cred că le plăcea mult să se zbuciume... Deşi...dacă stai bine să te gândeşti, cam toţi eroii din poveşti plecau la grele încercări. Să-l omoare pe zmeu, să salveze fata de împărat, să caute o salată...mă rog...fiecare după gust!
Deci eroilor le plac crizele bag eu seama... Şi nouă ne place să citim poveşti despre eroi care trec prin crize. Nu cred că aţi citit vreodată o poveste despre un eou care stătea acasă şi ara câmpul, sau o eroină care făcea plăcinte. Nu.... trebuia să fie cineva interesant. Care să-şi depăşească limitele, care să se aventureze într-un quest imposibil. Şi culmea e că nu erau eroi când plecau la drum. Erau oameni obişnuiţi. Dar povestea îi făcea eroi. De ce ne plac poveştile astea? Ne place aventura? Ne place zmeul? Ne place eroul? Ne place sfârşitul cu happy-end?
Sau poate ne place criza. Şi felul cum eroul reuşeşte să o depăşească de fiecare dată. Ieşirea dintr-o situaţie aparent fără scăpare. Lupta cu greutăţile, cu lipsa de susţinere a celorlalţi, cu destinul, cu moartea.... Cum reuşesc eroii să facă asta?
Păi eu aş zice că se aruncă înainte în criză. Au mereu opţiunea de a se întoarce, de a abandona. Şi totuşi nu fac asta. Se mişcă în continuare. Ba chiar se mişcă foarte repede. Se mişcă în spaţii noi, unde nu au mai fost. Cunosc pe parcurs alte personaje pe care nu uită să le ajute. Când un drum e blocat, caută altul. Cer ajutorul. Nu uită care e scopul călătoriei lor. Visează, au încredere, comunică, îi motivează şi pe alţii, învaţă în permanenţă să se adapteze şi câte şi mai câte.... Fiecare dintre voi a citit destule poveşti la viaţa lui, încât să cunoască suficienţi eroi şi suficiente crize... Cred că suntem experţi în ieşiri din criză!
Ar mai face personajul nostru toate astea dacă n-ar trece printr-o criză? Dacă ar sta acasă la ferma lui? S-ar mai mobiliza să îşi depăşească în vreun fel limitele? Ar mai ajunge erou? Ar mai afla că este capabil de atât de multe lucruri? Am mai vorbi acum despre el?
Oricât de neagră pare situaţia, o fi şi criza asta bună la ceva! Sugestii?
