Da...dar...! PREMIUL

• Ce au castigat cei doi jucatori?

Initiatorul a castigat: confirmarea faptului ca nimeni nu il poate ajuta.

Al doilea jucator a castigat si el ceva: confirmarea faptului ca nu e in stare sa faca nimic.

 

• In ce sens au castigat?

De fiecare data cand joaca, fiecare dintre jucatori isi reconfirma conceptiile despre viata:

• Initiatorul:  toti ma persecuta, oricate as incerca sa fac nu reusesc din cauza celorlalti, asa ca mai bine nu mai incerc sa fac nimic.

• Al doilea jucator:  daca nu pot sa ajut pe nimeni nici macar cu un sfat, cu atat mai mult nu pot sa ma ajut pe mine.

Pe amandoi, jocul i-a ajutat sa ramana in zona lor de confort (situatii pe care le cunosc si in care se simt foarte relaxati).

De obicei jocurile sunt situatii fara riscuri, in care stii ce o sa se intample, pentru ca le-ai mai jucat!


Personal note: Si eu am jucat jocul Da....dar...! fara sa fiu constienta de acest lucru, si l-am jucat in ambele roluri.

• Ca initiator, nu vroiam decat sa ma plang..., eram chiar enervata pe cei care vroiau sa ma ajute, pentru ca de fapt eu nu vroiam nici o solutie (asta ar fi insemnat un efort din partea mea, acela de a actiona)

• Ca receptor, simpatizam prea mult cu alte persoane deprimate si vroiam sa le dau sfaturi ca sa actioneze ei, si nu eu.

In ambele roluri imi pastram zona de confort: aceea in care ii lasam pe altii sa faca totul si eu stateam la caldurica! 

Ca strategie, pot spune ca ii miroseam de la o posta pe cei care ar fi fost receptivi la joc (genul de oameni foarte saritori, grabnic ajutatori) - They always fall for this!

Voi ati jucat vreodata jocul?


Data viitoare vorbim despre cum sa NU intram in joc.

Weekend placut!