În 2003, alpinistul american Aron Ralston, făcea de unul singur o banală excursie în Canionul Blue John din Utah. Considerând că este o ieşire obişnuită, fără pericole, nu a spus nimănui unde merge. Întâmplarea a făcut să alunece într-o fantă şi să disloce în cădere un bolovan care i-a prins mâna dreaptă de peretele canionului. Cu doar 350 ml de apă rămasă, fără să poate anunţa pe nimeni unde este, Aron a supravieţuit în canion timp de 5 zile de coşmar. La capătul puterilor, şi-a tăiat mâna cu un briceag şi a reuşit să se salveze.
Filmul 127 de Ore este bazat pe povestea reală a lui Aron. James Franco (nominalizat la Oscar pentru acest rol), portretizează genial un om aflat într-o situaţie limită, care luptă atât cu corpul lui, cât şi cu mintea pentru a supravieţui. Filmul o să vă ţină cu sufletul la gură până în ultimul moment.
Ştiţi cum suntem noi obişnuiţi să vedem numai partea goală a paharului? Să credem că toate lucrurile care ne provoacă durere sunt ghinioane sau nenorociri de care trebuie să scăpăm. Şi cum ne amintim doar cu amărăciune de trecutul dureros. Fără să îl lăsăm să ne înveţe ceva. Fără să îi mulţumim pentru experienţa care e capabilă să ne schimbe vieţile. De multe ori ne dorim să se întâmple ceva extraordinar, să ne dea cineva o şansă, să ne pice din cer o ocazie, o oportunitate. Şi atunci când se întâmplă, alegem să nu o vedem. Câte şanse trebuie să-ţi cadă din cer până să te apleci să le iei? Dacă tot suferim, nu merităm să transformăm această suferinţă într-o lecţie?
Cât de uşor i-ar fi fost lui Aron să rămână marcat psihic de ceea ce i s-a întâmplat? În schimb, el spune că nu regretă nimic, pentru că i s-a schimbat complet perspectiva despre viaţă. În prezent, continuă să facă alpinism şi ţine conferinţe motivaţionale bazate pe experienţa prin care a trecut.
Dar cum faci să vezi partea bună a paharului? Cum faci să transformi durerea? Pentru că să treci peste ea nu înseamnă acelaşi lucru.
Nimeni nu spune că este uşor. Pentru că oamenii acţionează doar din 2 motive: să scape de durere, sau să obţină plăcere. Aşa că abordarea firească este aceea de a fugi, de a scăpa, de a te ascunde de durere. Pentru că poate fi insuportabilă. Doar că uneori nu poţi să mai fugi, trebuie să te laşi pradă ei. Şi e posibil să fie groaznic. Dar poate asta îţi trebuie ca să te salvezi...
