Vă spuneam că urmează să merg în weekend la 2 evenimente: concertul lui Brenciu şi premiera de la Jocurile Foamei.
Despre concert o să fiu scurtă. Brenciu a fost genial. Mai mult decât un concert muzical. A fost un spectacol de stand-up comedy, cu descoperirea de noi talente, confirmarea talentelor de la Vocea României plus numeroase piese proprii sau coveruri sau momente teatrale. HB Orchestra este mai mult decât un suport instrumental pentru solist. Fiecare membru al formaţiei cântă şi voce în plus faţă de cel puţin un instrument muzical. Au fost 3 ore jumate de spectacol, la care unii nu au mai rezistat (vezi Toni Grecu, prins la mijlocul unui rând din care nu mai putea să iasă pentru a ajunge într-un loc din care să scape de cele 4 beri...:)) Horia a schimbat cred vreo 5 costume, a dansat, a cântat, a improvizat... Un adevărat show-man cu o energie imensă. Următorul spectacol va fi în noiembrie tot la Sala Palatului, când tema va fi swing, un omagiu pentru Frank Sinatra. Intraţi aici pentru un filmuleţ din concert.
Despre Jocurile Foamei nici nu ştiu ce să vă zic. Vă mai amintiţi cum am devorat cărţile şi cu cât entuziasm aşteptam filmul. Eram nerăbdătoare să îi văd portretizaţi pe Katniss şi Peeta, mai ales că aveam o altă imagine despre ei. Filmul mi-a adus o surpriză plăcută prin Jennifer Lawrence, care reuşeşte să redea imaginea adolescentei puternice şi aprige, deşi fizic e mult mai solidă decât personajul din carte. Mi-au mai plăcut Stanley Tucci în rolul prezentatorului carismatic, Elizabeth Banks în rolul pestriţei Effie şi Woddy în rolul lui Haymitch. Chiar şi Josh Hutcherson a portretizat un Peeta credibil. Mi-a plăcut contrastul scenografic dintre districte şi Capitoliu, ca mijloc de a sublinia diferenţele dintre vieţile locuitorilor. Mi-a plăcut cum au reuşit să introducă diverse lucruri ce în carte erau povestite la persoana I din perspectiva lui Katniss. Mai ales, în arenă, imaginile din platoul creatorilor de joc, sunt o licenţă necesară pentru a explica ce se întâmplă.Şi mi-a plăcut că filmul respectă cartea din punct de vedere narativ.
Ce nu mi-a plăcut, şi unde cred că ar fi putut să mai lucreze, sunt relaţiile dintre personaje. Nu ştiu cum mi s-ar fi părut filmul dacă nu citeam cartea, dar eu mă aşteptam să văd chimia dintre personaje. Să văd o mai mare dezvoltare a relaţiilor Katniss-Peeta, Katniss-Rue care în carte stau la baza desfăşurării ulterioare a acţiunii. Tot ce se întâmplă în arenă, deşi fidelă cărţii, mi se pare că se concentrează foarte mult pe firul narativ, pe redarea evenimentelor. Ceea ce pierde însă, este complexitatea personajelor. Deşi filmul durează 142 min, toată partea din arenă se derulează mult prea repede, şi momente esenţiale sunt depăşite fără încărcătura emoţională din carte. Scena morţii lui Rue, sau timpul petrecut în peşteră. La fel, nu mi se pare că s-a pus suficient accent pe toată cruzimea jocurilor. Pe greutăţile întâmpinate de Katniss care suferea de sete şi foame sau de Peeta care era pe moarte. Şi multe altele...
Am înţeles că fimul a fost făcut să fie posibil de văzut de copii de 13 ani. Şi poate şi din cauza asta pierde atât de mult... Puţin mai multă cruzime nu ar fi stricat pe ici-colo... Pentru mine, cartea nu a fost una pentru copii. A fost o carte noir, o alternativă la Stăpânul Muştelor. Nimic nu este de copii acolo, indiferent că protagoniştii sunt copii.
Dar... asta e doar părerea mea.
Aş vrea să văd şi părerile voastre.
