Soarele îmi ridică pleoapa dreptă şi mă târăşte pe covor către recele gresiei din baie. Ascult apa care îmi curge pe picior şi simt căldura sitei fluide care îmi curăţă pielea din spatele armurii de compost. Vocea din fundal cântă despre poveşti cu eroi urbani şi închid ochii sub ascunzişul bretonului uscat de nisipul verii trecute. Imaginea casei vecine îmi umbreşte fereastra înaltă dar trag perdeaua de la baldachin şi o leg cu şnurul de busuioc proaspăt care creşte sub patul visurilor mele. În urma lichidă lăsată de paşi pe parchet se aude foşnetul difuz al mătăsii ridicate de pe umeraş. Nici o dimineaţă fără căldura palmelor tale...
