În mintea Ericăi este un serial pe Diva Universal care mult timp nu mi-a spus nimic. Am crezut că este doar un serial ca oricare altul. Cu o fată ciudată, care se retrăieşte anumite momente din viaţa ei, cu ajutorul unui doctor. Ocazional, mă mai uitam la câte un episod. Treptat, unele lucruri au început să capete sens. Am început să înţeleg conceptul din spatele filmului. Să învăţ de la Erica, ce înseamnă să faci pace cu trecutul. Să nu te mai învinovăţeşti pentru ce s-a întâmplat. Să accepţi că toate lucrurile care au fost, au avut un motiv.
E greu. Uneori chiar pare imposibil. Trecutul ne urmăreşte de multe ori. Mai ales în punctele lui cele mai rele. Cele de care nu suntem mândri. Cele pe care vrem sa le uităm. Ne învinovăţim pentru lucruri care nu se vor mai schimba niciodată. Ne întrebăm ce-ar fi fost dacă... Regretăm unele decizii, şi cărăm după noi frustrări şi ranchiună.
Şi deşi asta ne propunem...reuşim să NU uităm. Pentru că atunci când îţi propui să uiţi, trebuie să fii conştient de ceea ce uiţi, să-ţi zici: aaa...am să uit X lucru.
Poate nu asta ar trebui să ne propunem. Poate nu uitarea aduce pace. Poate avem nevoie de altceva.
Ştiţi vorba aia cu Uit dar nu iert? N-am înţeles-o niciodată. Pai dacă nu ierţi, înseamnă că încă te mai gandeşti la ce s-a întâmplat, nu-i aşa? Aşa că nu te minţi pe tine zicând asta?
Dar dacă uitarea nu este un scop în sine, iertarea poate fi? Şi de fapt, ce presupune să te ierţi?
Să fii în acelaşi timp şi Părinte şi Copil. Să laşi partea din tine care impune reguli, să îi dea o zi liberă părţii din tine care nu reuşeşte să le respecte. Să faci o revoluţie în interiorul tău. Să plângi în hohote în timp ce râzi că ai mai dărâmat o cărămidă din zidul construit cu atâta grijă de mic copil. Zidul acela care te ţinea în siguranţă la 5 ani, dar care acum te sufocă.
Puteţi face asta? Aţi făcut-o deja?
