Chicago Gangster Boardgame (sau varianta italienilor la Family Business)

Am cumpărat un joc nou. Se numeşte Chicago Gangster şi am înţeles că este varianta italienilor la un alt joc numit Family Business. Se poate juca în 2-6 jucători, care preiau câte o bandă de răufăcători şi încearcă să elimine toate celelalte bande adverse în încercarea de a câştiga supremaţia Mafiei.

Bandele au următoarele denumiri:

• The Moran Gang (banda lui Bugs Moran)
• The New York Mob
• The Capone Mob (banda lui Al Capone)
• Murder, Inc.
• The Purple Gang
• The Bank Robbers (care îi include pe Bonnie and Clyde)

Denumirile bandelor sunt unele reale, istorice, din perioada de glorie a Prohibiţiei. 

Jocul este unul de cărţi, fără tablă de joc, având 2 tipuri de cărţi: cărţile cu personaje (aparţinând celor 6 bande), şi cărţi de acţiune. Sunt 3 tipuri de cărţi de acţiune: de atac, de blocaj, şi de salvare. Rând pe rând, personajele sunt puse la zid (se joacă folosind cutia jocului pe post de zid) şi sunt executate prin cărţi de atac până când rămâne o singură bandă cu măcar un personaj. Folosind cărţi de blocaj sau apărare te poţi feri de execuţie sau poţi contraataca, trimiţând un personaj al altei bande la zid în locul tău.

 

Jocul are regulile evident doar în limba italiană, aşa că primul pas va fi să traduc regulile pentru a putea să ne jucăm cum trebuie. Mi se pare oricum un joc extrem de competitiv aşa că sper să nu iasă cu scântei! O să vă povestesc impresii după.

A jucat cineva Family Business?

Concertul Tom Jones

Aseară am fost la concertul Tom Jones de la Sala Palatului. Deşi a mai venit în România, nu am reuşit să-l văd în concert până ieri. Sala a fost plină, dovadă că erau mulţi nerăbdători să-l audă live. Părerea mea este că la cei 71 de ani ai săi are o voce incredibilă şi orchestra care l-a acompaniat a fost la înălţime. Spectacolul în sine a fost destul de energic, uşor nostalgic pentru cei care l-au ascultat în tinereţile lor (şi ale lui) şi una peste alta, omul reuşeşte să te facă să uiţi ce vârstă are în momentul în care cântă celebra Sex Bomb şi te ridică de pe scaun. 

 Puteţi intra aici să vedeţi playlistul de la concert şi să ascultaţi melodiile.

Mai jos am postat una dintre melodiile care mi-au plăcut cel mai mult aseară, Hard to Handle.

Ce-mi place când ziua începe în alt oraș

Nu vreau să vorbesc despre țări străine, cât despre alte orașe decât Bucureștiul. Indiferent dacă sunt plecată cu serviciul sau în vacanță, indiferent dacă sunt în țară sau în străinătate, trezitul în alt oraș decât Bucureștiul îmi oferă o mare satisfacție. Plecarea în sine aduce cu ea o rupere a monotoniei care se manifestă în tot felul de moduri.

1. Micul dejun

Mâncat fie la hotel (bufet suedez sau a-la-carte), fie prin oraș la vreo cafenea, fie de la o benzinărie, fie de la supermarket este un mic dejun pe care apuc să-l savurez și pe care mi-l amintesc și peste o săptămână.

2. Oamenii de pe stradă

Îi văd, le studiez obiceiurile vestimentare, felul cum se comportă în trafic, în mijloacele de transport în comun, în restaurante, felul cum merg pe bicicletă, cum fac cumpărături, cum beau cafea.

3. Transportul

De la cumpărarea biletului, la făcutul plinului de benzină, la timpul pe care îl petreci în stație, la harta orașului cu punctele de interes cultural, dormitul în mașină în timp ce altcineva conduce, citirea unei hărți în calitate de copilot (și în lipsa GPS-ului)

4. Masa în oraș

Durata, felurile de mâncare, designul restaurantelor, prețurile, servirea.

5. Cumpărăturile

Designul magazinelor, vitrinele, viermuiala de la cabinele de probă, varietatea produselor de pe raft.

6. Bicicletele

Cine merge pe bicicletă, cum merge, ce accesorii are, ce poartă, pe unde merge, în ce stare e bicicleta, ce vârstă are.

7. Muzica

Muzica din mașină (road music), muzica din magazine, restaurante, supermarketuri, locuințe.

8. Cazarea

Hotel, pensiune, la prieteni, la cunoștiințe, la o locuință de serviciu
9. Librăriile
Cărțile, aranjamentul pe raft, albumele de tot felul, romanele polițiste, obiectele decorative, agendele, creioanele colorate, jocurile, filmele, fotoliile comode.

Și cred că ar mai fi multe altele. Toate aceste lucruri banale fac parte și din viața din București. Ar putea să nu prezinte nici un interes aparent. Și totuși le vezi altfel. Numai ideea în sine de a face aceste lucruri în alt loc le face să fie diferite. Să reprezinte o descoperire, un quest. Să le treci prin alte filtre. Să le vezi ca pentru prima dată.

Nu cred că locurile în sine sunt cauza. Nu cred că am fost eu în cele mai interesante orașe astfel încât să am această impresie.

Cred ca explicația este în ideea de NOU. De MISTER. De EXPERIMENTARE. De NECUNOSCUT. Și e bine să faci ceva NOU din când în când. La fel cum e bine să ai și RUTINĂ. Se completează reciproc și îți aduc avantaje de ambele părți. Atât o gamă nouă de posibilități și o schimbare de perspectivă, dar și o stabilitate, un loc sigur în care să te poți întoarce.

 Acest tramvai este real, l-am văzut cu ochii mei aseară și mi se pare o variantă foarte simpatică de a decora orașul de sărbători. Sper să ajungă și în România invenția :)

Vouă de ce vă place să călătoriți?

The Book of the Five Rings

Vă povesteam că începusem cartea Musashi despre unul dintre cei mai mari samurai din istoria Japoniei. Zilele trecute am terminat-o şi am început să mă documentez puţin despre personajul real Miyamoto Musashi. 

Din ce am citit pe net, romanul urmăreşte destul de fidel viaţa samuraiului, cu anumite licenţe poetice pe ici-colo. Ce mi-a plăcut mult la carte a fost mesajul pe care a reuşit să-l transmită, acela de autodezvoltare permanentă. Deşi nu era fidel unei anumite religii, chiar dacă fusese crescut după învăţăturile budiste, Musashi şi-a consolidat o filozofie proprie care l-a ajutat să se autodisciplineze şi să se dezvolte treptat. Începând cu dueluri 1 la 1, a ajuns să se lupte cu o întreagă şcoală de profesionişti Yoshioka, moment în care a inventat un stil de luptă cu 2 săbii.

Înafară de a fi cunoscut drept un foarte mare om de arme japonez, şi creator al stilului de luptă niten'ichi, Musashi a scris mai multe cărţi despre strategii militare dar şi principii de viaţă. Din scrierile lui transpare ideea că un luptător nu trebuie să ştie doar tehnici de luptă, dar trebuie să se desăvârşească pe plan personal, acest proces durând o întreagă viaţă. Până la moartea sa, la 62 de ani, Musashi devenise un artist complet în arta sculpturii, caligrafiei şi chiar arhitecturii. Totul în completarea spirituală a pregătirii fizice pe care o făcea.

Ultima sa carte, The Book of Five Rings este o carte de strategie, tehnică şi filizofie personală care a fost tradusă şi în engleză şi pe care o puteţi citi aici.

Mai jos sunt câteva învăţături din carte şi o pictură a lui Musashi.

    
1. Do not think dishonestly.

2. The Way is in training.

3. Become acquainted with every art.

4. Know the Ways of all professions.

5. Distinguish between gain and loss in worldly matters.

6. Develop intuitive judgement and understanding for everything.

7. Perceive those things which cannot be seen.

8. Pay attention even to trifles.

9. Do nothing which is of no use.


  Kingfisher Perched on a Withered Branch, by Miyamoto Musashi



Pe voi care dintre cele 9 învăţături vă inspiră?

Pe mine nr.6 Dezvoltă-ţi judecata intuitivă şi întelegerea pentru orice.

O postare dulce cu ghetuţe H&M

Inspirată fiind de postarea lui Bogdan despre Crema de Vanilie, am încercat şi eu ceva asemănător. Rezultatul a fost un desert usor pufos la suprafaţă dar şi puţin lichid. Pentru a-i carameliza suprafaţa am făcut caramel din zahăr brun şi am adăugat o bomboană delicioasă de ciocolată cu fistic.

Ca să revenim la lucruri serioase, cine e interesat de o pereche de ghetuţe de la H&M? Le-am purtat doar de vreo 2 ori, întrucât au tocul prea înalt şi nu ma descurc cu ele. Sunt mărimea 39. Am dat pe ele 160 ron, dar putem negocia la preţ.

 

Cine e interesat îl rog să-mi lase comment fie aici, fie pe mail la ally_aria@yahoo.com

 UPDATE: Am vândut ghetuţele!