marți, 28 august 2012

Abilităţile. Doar pozitive?

V-aţi dat vreodată seama cum se formează abilităţile?
 
Prin definiţie, o abilitate reprezintă o deprindere, un obicei, îndemânare, iscusinţă. Noi suntem obişnuiţi să încadrăm la abilităţi, doar ceea ce ne iese bine şi ne dă o satisfacţie. Ceva ce ne mulţumeşte. Vom spune că avem abilitatea de a comunica eficient, de a lucra în echipă, de a asculta activ, de a aplana conflicte, şi multe altele. Toate acestea sunt nişte abilităţi cu care ne mândrim, nu-i aşa? Şi ca orice abilitate, reprezintă o deprindere, ceva la care am lucrat în timp. Ceva ce am exersat, şi continuăm să exersăm.
În acelaşi timp, noi mai avem o serie de ablităţi. Unele pe care nu le numim abilităţi din simplul fapt că nu conştientizăm că sunt tot deprinderi sau obiceiuri. O să vă dau un exemplu:

Să presupunem că aveţi un serviciu pe care nu îl suportaţi. Poate aveţi un şef cu care nu vă înţelegeţi, o atmosferă stresantă, sau activitatea în sine vă displace. Sunteţi profund nefericiţi când mergeţi la lucru, şi nu vă gândiţi decât ce bine va fi când o să ieşiţi la pensie, sau o să câştigaţi la Loto şi nu o să trebuiască să mai munciţi. Dacă v-ar întreba cineva: Păi şi când ieşi la pensie? Răspunsul ar fi peste 10(20) de ani...
Asta înseamnă că voi aveţi 10 ani la dispoziţie să vă exersaţi o abilitate. Abilitatea de a fi nervoşi, nemulţumiţi, cârcotaşi, plini de ură, dispreţ, neimplicare. Aveţi 10 ani la dispoziţie să vă încărcaţi cu energie negativă. Vă daţi seama? 10 ani în care să vă plângeţi aproape zilnic. Wow! Ăsta DA timp de formare a unei abilităţi. 

Să presupunem acum că aţi ieşit la pensie după cei 10 ani. Ce o să se întâmple acum cu abilitatea pe care v-aţi perfecţionat-o până în acest moment? Abilitatea de a fi nemulţumit? Credeţi că o să se evapore şi o să facă loc unei mulţumiri? În nici un caz. O să răsuflaţi uşuraţi pentru puţin timp, iar apoi, abilitatea o să vrea să se manifeste în noua voastră viaţă. Că doar aţi învăţat atât de bine cum să faceţi asta. E simplu... 
Întâi o să vă nemulţumească poştaşul care nu vine cu pensia la timp, apoi o să vă nemulţumească vecinul că a aruncat un gunoi pe stradă, apoi copiii că nu vă sună suficient...şi tot aşa. Nimic nu se va schimba.
Nu din exterior.
Şi atunci, în loc să vă exersaţi ani de zile o abilitate distructivă, nu ar fi mai bine să vă exersaţi o abilitate constructivă? În loc să vă exersaţi supărarea, nemulţumirea, cârcoteala, nu ar fi mai bine să vă exersaţi orientarea spre soluţii, autonomia, bucuria, râsul, colegialitatea, sau orice altceva vă ajută?

Credem prea mult că alţii sunt responsabili pentru nefericirea noastră. Şi uităm cât de mult ne înveninăm singuri. Cât de multă putere avem să schimbăm lucrurile. Depinde doar de noi să le schimbăm în rău sau bine.


Intraţi aici şi aici pentru 1 exerciţiu simplu de NLP pe acest subiect.