La atelierul Hai să ne-mpăcăm cu Nuşa Bugeac, s-a discutat despre diferenţa dintre nevoi şi dorinţe. Mai precis, cum recunoaştem o nevoie de o dorinţă. Puteţi face şi voi un mic exerciţiu.
Luaţi o hârtie şi un creion şi începeţi prin a scrie dorinţe, punctual, una sub cealaltă. Lăsaţi mintea liberă şi scrieţi cât mai multe lucruri pe care vi le doriţi:
Îmi doresc să...
Îmi doresc să...
Îmi doresc să...
Apoi, întoarceţi foaia şi scrieţi nevoi. De ce anume aveţi nevoie cu adevărat:
Am nevoie de...
Am nevoie de...
Am nevoie de...
Apoi comparaţi cele două liste şi identificaţi din lista dorinţelor, ce nevoie are fiecare la bază.
S-au făcut diverse clasificări ale nevoilor. Poate cea mai cunoscută este piramida nevoilor lui Maslow.
Virginia Henderson defineşte alte 14 nevoi fundamentale:
- a respira;
- a se alimenta şi hidrata;
- a elimina;
- a se mişca, a păstra o bună postură;
- a dormi, a se odihni;
- a se îmbrăca şi dezbrăca;
- a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
- a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
- a evita pericolele;
- a comunica;
- a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
- a se realiza;
- a se recreea;
- a învăţa.
Am mai găsit o listă cu nevoi de la Centrul de Comunicare Nonviolentă, grupate în categoriile: Conexiune, Bunăstare fizică, Onestitate, Joc, Pace, Autonomie, Înţelegere.
Oricare ar fi clasificarea lor, nevoile sunt un CEVA ce ne trebuie ca să trăim, iar lipsa acestui CEVA ne pune în primejdie existenţa.
Cu toţii avem tendinţa să confundăm nevoile cu dorinţe. Şi să ne consumăm energia încercând să ne împlinim dorinţele, neştiind de fapt, ce nevoi vrem să satisfacem. Pentru că, defapt, nouă ne trebuie foarte puţin ca să trăim, să fim funcţionali. Ne pierdem în dorinţe de genul: vreau bluza aia, vreau maşina asta, vreau casa mea, vreau să fiu şef, vreau să câştig concursul ăsta, vreau să fiu cel mai bun, vreau să fiu slabă, vreau să am pătrăţele pe abdomen, vreau să am bani.
Dorinţele sunt bune, sunt frumoase, sunt minunate. Dar uneori avem impresia că nu putem să trăim fără să le împlinim, ceea ce este fals. Ne pierdem în detalii.
Mi se pare interesant faptul că atunci când eşti concentrat pe satisfacerea unei nevoi, jocul interior dispare. Părintele Critic din noi (cel care normează, care spune ce e bine şi ce e rău) tace. Acest lucru se vede imediat la nevoile fiziologice. Dacă îţi este rău fizic, tot organismul se luptă să te ajute să depăşeşti momentul. Nu te mai gândeşti dacă este frumos sau nu să vomiţi pe stradă, sau să foloseşti un copac pe post de WC. Te concentrezi pe tine. Pe corpul tău, pe ce este important pentru tine atunci.
În mod similar celorlalte categorii de nevoi, sunt momente când ştii că ceea ce faci este bine pentru tine, şi eşti surd la ceilalţi. Un alt exemplu din categoria nevoilor de siguranţă ar fi condusul. Când eşti începător, eşti mai preocupat să pui frână când trebuie, sau să nu intri în alte maşini, decât să-i judeci pe ceilalţi şoferi că fac greşeli.
Cred că la nevoile mai apropiate de vârful piramidei intervine confuzia. Ce este nevoie şi ce este dorinţă?
Concluzia mea este că atunci când ne satisfacem o nevoie suntem mai orientaţi pe soluţii, faţă de situaţia când încercăm să împlinim o dorinţă. Cu cât reuşim mai bine să ne cunoaştem nevoile, cu atât mai uşor o să ne fie să găsim soluţii.
Puteţi să vă gândiţi la ceva ce aţi făcut recent pentru voi, pentru a vă satisface o nevoie, indiferent de părerea celorlalţi?
