Ştiţi întrebarea clasică de interviu? Unde te vezi peste 5 ani? Una dintre cele mai proaste întrebări ever. Ca angajator, nu îţi oferă nici o informaţie relevantă. Pentru că orice candidat va răspunde o
vrăjeală. Nu o să spună nimeni adevărul. Nu o să spună nimeni că peste 5
ani poate vrea să plece din ţară sau că peste 5 ani poate visează să
aibă propria afacere, sau că se aşteaptă să îi ia postul celui care îl
intervievează.
Întrebarea în sine de fapt vrea să te provoace, în sensul în care priveşti 5 ani ca o perioadă de evoluţie. Doar că dacă eşti la un interviu şi vrei să fii angajat, vei spune ce trebuie ca să te angajeze. Pentru că până peste 5 ani îţi trebuie un job acum. Pentru că te gândeşti întâi la evoluţia pe termen scurt. Şi pentru asta bagi vrăjeala unui angajat care urmează să fie fidel, nu o să vrea să promoveze prea mult, o să sclavagească toată ziua şi o să fie extrem de mulţumit de tot ce i se întâmplă.
Prin urmare, întrebarea nu are nici un sens. Dacă vrei să afli într-adevăr dacă cineva se gândeşte la evoluţie poţi să-l întrebi ce ar vrea să îmbunătăţească la propria persoană în următorii 5 ani.
Pe mine dacă m-ar fi întrebat cineva când am terminat facultatea unde mă văd azi, aş fi răspuns sincer că eu nu pot să mă văd peste 5 ani. Nu pentru că habar n-am de capul meu, că nu ştiu ce vreau să fac, sau pentru că nu sunt vizuală. Ci pentru că peste 5 ani, eu nu voi mai fi cea de azi. Voi fi o cu totul altă persoană. Persoana de azi nu va mai exista. Persoana de peste 5 ani însă va ştii să meargă cu bicicleta, să înoate, să vorbească, să asculte, să privescă în ochi, să se bucure pentru ea şi pentru alţii, să iubească, să trăiască!
Asta e tot ce contează.
Asta e singura evoluţie a mea şi a contextului care face diferenţa.
"Everybody wants to be somebody. Nobody wants to grow." von Goethe
Voi unde vă vedeţi peste 5 ani?
