Fiecare dintre noi are mai multe roluri în viaţa de zi cu zi. Rol de părinte, prieten, copil, soţ., subordonat, şef. În relaţia cu alţii, avem câte un rol dictat de cultura organizaţiei/familiei/societăţii. E firesc să se întâmple ca în anumite situaţii să facem confuzie de roluri. Mai ales atunci când ne întâlnim cu 2 persoane cu care în mod normal avem roluri diferite.
De exemplu, când ieşi cu iubitul/iubita ai rolul de iubit. Rolul are un anumit comportament. Poate îi faci orice pe plac, poate o tachinezi, poate o suni din 5 în 5 minute, poate îţi vine s-o iei în braţe pe stradă s-o săruţi, poate o sorbi din priviri, poate îi cumperi flori, poate te cerţi poate te împaci...
Ei, te întâlneşti pentru prima dată cu iubita şi cu gaşca de prieteni. Cu prietenii ai alt rol. De prieten. Cu care e posibil să ai un alt comportament. Doar te cunoşti de mai mult timp cu ei. Eşti complet sincer, faci orice fel de glume, chiar şi proaste, eşti în largul tău, vorbeşti tare, mult... sau orice altceva. Eşti pus în situaţia în care trebuie să împaci 2 roluri. Pentru unii vine firesc, o tranziţie normală. Pentru alţii e o problemă. Tendinţa, zic eu, e să domine rolul cel mai vechi, în cazul de faţă, rolul de prieten. Cel în care te simţi în largul tău. Şi e posibil să faci gafe faţă de iubita care te ştia altfel, pentru că dintr-o dată te vede cu alţi ochi. În alt rol. Fără să existe o tranziţie.
O altă situaţie de confuzie de roluri poate fi la serviciu. Să zicem că unul dintre colegii tăi cu care te înţelegi foarte bine, vorbeşti chestii personale, critici şefii, aveţi acelaşi stil de muncă, este promovat peste noapte ca şef al tău. Eşti pus în situaţia de a schimba rolul de coleg/prieten cu cel de subordonat. Pentru unii care sunt foarte prinşi în rol poate fi greu să fie subordonaţi unui fost coleg. Din simplul fapt că îl privesc în continuare ca pe un coleg, nu ca pe un şef. Şi apar probleme de nerespectare a regulilor, de frustrări de ambele părţi care nu înţeleg că rolurile impuse de organizaţie s-au schimbat. Privesc lucrurile personal.
Dacă reuşeşti să te detaşezi puţin, poţi să observi rolurile celor din jurul tău. Şi structurile sociale care îi influenţează mai tare în anumite situaţii să şi le schimbe.
E firesc ca rolurile să facă parte din vieţile noastre, doar suntem nişte actori înnăscuţi!
Poate fi derutant până te prinzi ce şi cum, dar dacă eşti sincer cu tine însuţi o să observi că toate rolurile tale pot fi perfect compatibile şi te pot echilibra într-un om fericit :)
Poze făcute de Mihai Stănescu fiicei sale de la vârsta de 6 ani, purtând aceeaşi rochie, sub numele de Experimentul Rochia.
Ei, te întâlneşti pentru prima dată cu iubita şi cu gaşca de prieteni. Cu prietenii ai alt rol. De prieten. Cu care e posibil să ai un alt comportament. Doar te cunoşti de mai mult timp cu ei. Eşti complet sincer, faci orice fel de glume, chiar şi proaste, eşti în largul tău, vorbeşti tare, mult... sau orice altceva. Eşti pus în situaţia în care trebuie să împaci 2 roluri. Pentru unii vine firesc, o tranziţie normală. Pentru alţii e o problemă. Tendinţa, zic eu, e să domine rolul cel mai vechi, în cazul de faţă, rolul de prieten. Cel în care te simţi în largul tău. Şi e posibil să faci gafe faţă de iubita care te ştia altfel, pentru că dintr-o dată te vede cu alţi ochi. În alt rol. Fără să existe o tranziţie.
O altă situaţie de confuzie de roluri poate fi la serviciu. Să zicem că unul dintre colegii tăi cu care te înţelegi foarte bine, vorbeşti chestii personale, critici şefii, aveţi acelaşi stil de muncă, este promovat peste noapte ca şef al tău. Eşti pus în situaţia de a schimba rolul de coleg/prieten cu cel de subordonat. Pentru unii care sunt foarte prinşi în rol poate fi greu să fie subordonaţi unui fost coleg. Din simplul fapt că îl privesc în continuare ca pe un coleg, nu ca pe un şef. Şi apar probleme de nerespectare a regulilor, de frustrări de ambele părţi care nu înţeleg că rolurile impuse de organizaţie s-au schimbat. Privesc lucrurile personal.
Dacă reuşeşti să te detaşezi puţin, poţi să observi rolurile celor din jurul tău. Şi structurile sociale care îi influenţează mai tare în anumite situaţii să şi le schimbe.
E firesc ca rolurile să facă parte din vieţile noastre, doar suntem nişte actori înnăscuţi!
Poate fi derutant până te prinzi ce şi cum, dar dacă eşti sincer cu tine însuţi o să observi că toate rolurile tale pot fi perfect compatibile şi te pot echilibra într-un om fericit :)
