Da, a fost un Bac despre care o să se vorbească mult timp de aici încolo... Rezultate foarte proaste, elevi slab pregătiţi, subiecte grele, un ministru incompetent, un sistem de învăţământ varză...şi multe altele. Cea mai slabă rata a promovabilităţii de dupa 1990. Nu am stat să urmăresc detaliile, să caut un vinovat, să fac haz de necaz sau orice altceva face românul. Există sute de motive pentru care s-a ajuns aici şi pe unul dintre ele l-am auzit ieri tangenţial de la un tată de candidată la Bac Eu i-am zis fetei: Tată, du-te tu mereu prin Bellagio şi la cafele şi o să vezi că nu iei Bacul...şi nu l-a luat!
Mi-a părut rău pentru el, cred că nu e prea plăcut pentru un părinte să treacă printr-un insucces de genul ăsta. Zic insucces, pentru că oricum ar părea, părinţii iau personal (ne)reuşitele copiilor. Se simt vinovaţi într-o oarecare măsură de rezultatele proaste. Pentru că nu-i aşa..., copiii ăia nu au ajuns la 18 ani de capul lor. Cineva i-a ajutat să crească şi sa-şi dezvolte simţul (i)responsabilităţii. Despre copiii care iau note bune lumea zice de obicei că sunt copii buni, îşi văd de treaba lor, iar despre cei cu note proaste că NU sunt copii buni. Ca şi cum barza a adus unora copii mai buni şi altora...ce a mai rămas. Dar cu toţii ştim că nu e aşa.
Bine...şi chiar dacă barza aduce un copil cu probleme, ce putem face noi ca să-l ducem pe calea cea bună?
Pentru cine nu vizualizează prea bine exemplul cu barza, cum putem noi influenţa o situaţie dificilă? Cum putem să ne exploatăm la maximum resursele?
