La vremea respectiva ma gandeam ca e asa o drama pentru el, si ca da dovada de multa rabdare sa ajunga acolo unde isi doreste. In timp insa, mi-am schimbat parerea. Sa astepti sa traiesti, e o nebunie. Un efort continuu de a te proiecta in viitor, si de a ignora prezentul.
Eckhart Tolle spunea in "Puterea Prezentului":
"intr-o
zi voi reusi".Obiectivul pe care vi l-ati fixat v-a acaparat atat de
mult atentia, incat reduceti momentul prezent la un simplu instrument
pentru atingerea unui scop? Va rapeste bucuria a ceea ce faceti?
Asteptati sa incepeti sa traiti? Daca va construiti un astfel de tipar
mental, indiferent de ceea ce veti realiza sau veti obtine, prezentul nu
va fi niciodata destul de bun; viitorul va parea intotdeauna mai bun decat prezentul.
Sunteti de obicei o persoana care asteapta? Ce procent din viata va petreceti asteptand? Eu numesc "asteptare la scara mica", coada de la oficiul postal, un blocaj in trafic, coada de la aeroport. "asteptarea la scara mare" este asteptarea urmatorului concediu, a unui loc de munca mai bun, a momentului cand copiii vor creste, a unei relatii cu adevarat importante, a succesului, a securitatii financiare. Nu de putine ori, oamenii isi petrec toata viata asteptand sa inceapa sa traiasca.
Asteptarea este o dispozitie mentala. Inseamna in principiu sa doresti viitorul; sa nu doresti prezentul. Nu iti doresti ceea ce ai si vrei ceea ce nu ai. Orice asteptare creeaza in inconstient un conflict interior intre a te afla aici si acum, unde de fapt nu vreti sa va aflati, si viitorul proiectat, in care v-ati dori sa traiti. Acest lucru va reduce foarte mult calitatea vietii, facandu-va sa pierdeti prezentul.
Sunteti de obicei o persoana care asteapta? Ce procent din viata va petreceti asteptand? Eu numesc "asteptare la scara mica", coada de la oficiul postal, un blocaj in trafic, coada de la aeroport. "asteptarea la scara mare" este asteptarea urmatorului concediu, a unui loc de munca mai bun, a momentului cand copiii vor creste, a unei relatii cu adevarat importante, a succesului, a securitatii financiare. Nu de putine ori, oamenii isi petrec toata viata asteptand sa inceapa sa traiasca.
Asteptarea este o dispozitie mentala. Inseamna in principiu sa doresti viitorul; sa nu doresti prezentul. Nu iti doresti ceea ce ai si vrei ceea ce nu ai. Orice asteptare creeaza in inconstient un conflict interior intre a te afla aici si acum, unde de fapt nu vreti sa va aflati, si viitorul proiectat, in care v-ati dori sa traiti. Acest lucru va reduce foarte mult calitatea vietii, facandu-va sa pierdeti prezentul.
Mie personal mi se intampla in perioadele foarte incarcate emotional, sa fiu atat de preocupata de rezolvarea unor conflicte interioare, incat sa nu vad nimic din jurul meu. Chiar daca, obiectiv vorbind, traiesc inconjurata de ancore pozitive, faptul ca trec printr-un conflict, ma face sa nu pot sa ma concentrez la ceea ce am. Intr-un fel, astept sa se rezolve problemele, ca sa ma bucur de ceea ce am. Am facut asta de multe ori. O fac chiar si acum. Doar ca acum imi dau seama ca am ceea ce mi-am dorit dintotdeauna, si in loc sa ma bucur, ma gandesc la potentialele probleme din viitor.
A fost interesant, ca zilele trecute, am avut asa ca o strafulgerare: Problemele la care ma gandesc eu, nu se intampla acum, in secunda asta. Sau mai precis, ce o sa-mi doresc atunci cand chiar se vor intampla in acel viitor incert? O sa-mi doresc sa am ceea ce am acum. Azi. Gandul asta m-a eliberat putin de sub povara mintii. Pentru ca mintea e cea care cloceste intr-una despre ce o sa fie bun/rau, sau ce a fost bun/rau. Niciodata nu tace si nu lasa ragaz prezentului. Care pana la urma e singurul care conteaza.
Voi cum faceti fata mintii?
I've suffered a great many catastrophies in my life. Most of them never happened. - Mark Twain (1835-1910)
