După 90', când aveam video player şi maximum 6 casete video, evident că mă uitam la ele pe repeat, până când am ajuns să le ştiu pe dinafară.
Una dintre casete era cu filmul
Poveste fără sfârşit, la care nu aveam subtitrare, dar vâzăndu-l de atâtea ori, îi prinsesem firul narativ şi câteva cuvinte de bază în engleză.
Faza mea preferată din film, era la început, când Bastian fură cartea din librărie şi se ascunde în podul şcolii să o citească. Este ceva cu podul acela de vechituri, şi cu refugiul sub pătură cu o carte în mână, care şi în ziua de azi mi se pare un balsam pentru un suflet greu şi trist. Adăugaţi la asta şi o ploaie care se loveşte de acoperişul podului, cu tunete şi fulgere, o saltea pe care să poţi adormi când îţi aluneca din mână cartea and you've got yourself a treat.
Acelaşi pod cu vechituri şi mistere apare şi în
Jumanji, unde cei doi prieteni, şi apoi mai târziu cei doi fraţi găsesc jocul fantastic cu acelaşi nume.
My own attic bedroom is what I'l have one day...
