Am ieşit din sală după finalul filmului, râzând. Deşi nu este în sine o comedie, Django Unchained este cu siguranţă un film în spiritul deja atât de unic al lui Tarantino. Violenţa şi drama sunt atât de fireşti precum sunt şi ironia, sarcasmul. Trebuie să recunosc că singurul film al lui Tarantino pe care l-am văzut a fost Ingloriuous Basterds, unde m-am îndrăgostit iremediabil de Christoph Waltz, în personajul său memorabil de Oscar. Acelaşi Waltz face în Django un rol secundar foarte bun, dar egalat atât de Leonardo di Caprio, cât şi de Samuel L. Jackson. De aici şi dificultatea de a nominaliza la Globurile de Aur şi la Oscar, un actor de rol secundar din Django, dintre cei 3 actori mai sus menţionaţi. La Globurile de Aur au intrat în competiţie atât Waltz, cât şi De Caprio, Waltz câştigând premiul cel mare, şi fiind din nou nominalizat la Oscar.
În plus faţă de umorul subtil, ceea ce dă o notă deosebită filmului este coloana sonoră, o combinaţie între muzică country, cu rap, soul, blues.
Ia ascultaţi aici....
