O graniţă fină din interior

Sunt atâtea lucruri care-mi trec prin minte în ultima vreme, încât reuşesc cu greu să scriu un articol care să reflecte măcar o părticică logică din ele, iar în acelaşi timp îmi doresc să scriu despre toate.

Cert este că mintea face o treabă foarte bună să genereze noi ipoteze, să caute soluţii palpabile, să explice. Chestia este că tot ceea ce reuşeşte este bazat pe un sistem de percepţii subiective. Pe ceea ce noi îi băgăm ca date de pornire. Pe realitatea noastră subiectivă. În sensul că noi îi dăm directive despre ce să facă. Ceea ce poate să fie un lucru bun, dacă îi dăm comenzi valide. 

 Pentru cine a văzut filmul Tron Legacy, este acolo o replică spre sfârşit care mi se pare potrivită.

Am încercat să creez sistemul perfect. Dar nu am văzut că perfecţiunea era în faţa mea. Nu am ştiut că imperfecţiunea este de fapt atât de valoroasă.

Ideea este că ne axăm mintea pe atingerea unor obiective, iar de multe ori, atingerea acelor obiective nici măcar nu ne bucură. De ce? Pentru că, de fapt ne doream altceva. Partea bună este că putem să verificăm ecologia obiectivelor, punându-ne nişte întrebări simple, la care ştim cu siguranţă răspunsul:

• la ce trebuie să renunţ ca să-mi ating obiectivul?
• cum vor reacţiona persoanele din jurul meu când eu îmi voi atinge obiectivul?
• ce preţ plătesc ca să-mi ating obiectivul?
• ce vreau să păstez din ceea ce am acum, în momentul când voi atinge obiectivul?
• care este scopul mai înalt pe care îl servesc prin atingerea acestui obiectiv?

 E posibil ca atunci când vă puneţi aceste întrebări, obiectivul vostru să se clatine. Şi este ok lucrul acesta. E mai bine să-ţi dai seama înainte de a merge prea departe în crearea sistemului perfect. E mai bine să conştientizezi mai devreme decât mai târziu. 

Şi da, poate să vă sperie chestia asta foarte tare. Poate ajungeţi să vă daţi seama că toată energia pe care aţi consumat-o, era defapt pentru un obiectiv care nu vă aparţinea. Al cărui scop mai înalt era să vă placă alţi oameni, sau să le demonstraţi ceva, sau să vă demonstraţi vouă ceva. Şi aceste demonstraţii au la rândul lor un scop şi mai înalt. Acela de a vă creşte stima de sine, sau starea de confort, sau încrederea...sau...cine ştie?

Noi ne punem singuri pe un drum. Noi alegem. Şi ne canalizăm mintea pe un scop, un obiectiv. Şi ea îşi face treaba foarte bine. E rolul ei. Doar că dacă nu îi dăm comenzile potrivite nouă, mintea se va întoarce împotriva noastră. 

Partea bună este că avem un sistem de backup. Şi la un moment dat, pe drumul pe care noi l-am ales, tot noi ne oprim şi ne dăm seama că ceva nu e în regulă. Cum ne dăm seama? Prin nişte senzaţii fizice, vizuale, auditive, olfactive, gustative. Care vin din cu totul altă parte decât din conştient.

Vin din acea parte din noi pe care o cunoaştem prea puţin. Din potenţialul nostru nelimitat. Din inconştient. Acesta ne dă în permanenţă semnale despre ce e bine pentru noi.

Nu e uşor să accepţi. Pentru că mintea este obişnuită să deţină controlul. Comunicarea cu inconştientul este chestie de exerciţiu, care se face în timp. Dar când într-un final acceptăm faptul că semnalele acestea chiar există, şi ne amintim că de fapt le-am mai trăit şi în trecut, atunci putem să accesăm baza aceasta de date nelimitată. 

Putem să ne dăm libertatea de a pendula controlat în spaţiul de graniţă dintre ceea ce ştim şi ceea ce simţim, cu cele mai bune alegeri pentru noi şi sistemul din care facem parte.

 Poza de aici.

Dimineaţă şi nimic mai mult

Soarele îmi ridică pleoapa dreptă şi mă târăşte pe covor către recele gresiei din baie. Ascult apa care îmi curge pe picior şi simt căldura sitei fluide care îmi curăţă pielea din spatele armurii de compost. Vocea din fundal cântă despre poveşti cu eroi urbani şi închid ochii sub ascunzişul bretonului uscat de nisipul verii trecute. Imaginea casei vecine îmi umbreşte fereastra înaltă dar trag perdeaua de la baldachin şi o leg cu şnurul de busuioc proaspăt care creşte sub patul visurilor mele. În urma lichidă lăsată de paşi pe parchet se aude foşnetul difuz al mătăsii ridicate de pe umeraş. Nici o dimineaţă fără căldura palmelor tale...

Nick Drake

Nick Drake a fost un cântăreţ britanic, care nu a reuşit să fie pre popular în timpul vieţii, dar care a devenit apreciat post-mortum. A murit la doar 26 de ani, datorită unei supradoze de antidepresive. Melodiile lui, folk, sunt liniştitoare şi melancolice, scoţând la suprafaţă tristeţea pe care Drake o resimţea.

Melodii de stat sub plapumă cu o ceaşcă de ceva cald în mână, sau de ascultat într-o căbănuţă la munte.

 

Energetic steelers

Totul in jurul nostru este format din energie. Poate multi dintre voi nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si poate o parte din cei care cititi aceste randuri sunt de acord. Eu ma adresez ambelor tabere. Am ajuns la concluzia ca exista hoti energetici care pur si simplu fura energia. 

Energia are multe forme, dupa cum au descoperit oamenii de stiinta. Am sa povestesc un pic despre energia care ne pune pe noi oamenii in miscare, sau mai simplu, cheful ala pe care il simtiti atunci cand sunteti entuziasti si ardeti de nerabdare sa faceti ceva sau sa ajungeti undeva, sau din contra, lipsa de chef si senzatia de gol. 

Energia asta vine de undeva din noi , si am descoperit ca e influentata de cei cu care venim in contact. Cand va treziti dimineata si sunteti odihniti si bine dispusi si simtiti ca azi puteti sa faceti orice chiar daca e o zi in care va duceti la serviciu, sunteti incarcati energetic pozitiv. 

Nu vi s-a intamplat ca dupa ce vorbiti cu o persoana despre lucruri negative sau daca va certati, asta va supara, va enerveaza, sau va lasa un gol in voi? Daca intalniti un un factor exterior (o alta persoana sau o intamplare de care iti povesteste cineva) puteti sa va incarcati energetic sau puteti ramane fara energie. Acest lucru depinde cel mai mult de fiecare: de perceptia fiecaruia despre factorul exterior, de modul in care il interpretati si il lasati sa influenteze energia interioara. 

Uneori poate auziti ca s-a intamplat un eveniment nefericit. Asta poate sa va afecteze, sa o luati personal, sau puteti sa va ridicati scutul prin gasirea unor motive care sa explice ce s-a intamplat si astfel puteti sa va aparati. Insa de cele multe ori va implicati si va pare rau de nefericitul eveniment sau va transpuneti fara sa va dati seama, in locul celui care a participat la eveniment . 

In alte dati, se poate intampla daca vorbiti cu o persoana despre un subiect care va priveste personal si acea persoana nu e dispusa sa discute si opreste sau obstructioneaza cursul discutiei intr-un mod in care voi nu v-ati asteptat. 

Aceste ultime doua exemple sunt exemple in care energia pozitiva este inlocuita cu energie negativa. Hotii energetici va fura energia pozitiva si va lasa un gol sau chiar va umplu cu energie negativa. Fac asta pentru ca voi ii lasati constient sau inconstient. 

Puteti sa preveniti aceste furturi energetice. Sunt cateva metode pe care puteti sa le abordati: 

1.daca observati ca persoana care vrea sa ne povesteasca o intamplare negativa insista foarte mult si va da multe detalii puteti sa va retrageti si sa amanati pe alta data discutia respectiva. Astfel aveti timp sa va pregatiti mental si energetic pana la discutia urmatoare si sa stiti ca indiferent care va fi cursul discutiei, puteti sa nu percepeti evenimentul ca pe ceva negativ si extrem de grav. 

2.daca incercati sa aveti o discutie cu o persoana care nu e dispusa sa va vorbeasca in acel moment, cel mai bine este sa amanati discutia pana in momentul in care persoana este echilibrata si dispusa sa dialogheze cu voi. 

Aceste doua metode vi le propun pentru ca stiu ca functioneaza. Sunt sigur ca sunt si altele care inca nu le-am descoperit inca. Voi ce metode stiti? si ce metode propuneti ?

Frig de dimineaţă

Trecerea de la vară la toamnă este lentă. Mai ales toamna aceasta, când la jumătatea lui octombrie încă port rochie fără dres. Anul 2012 mi s-a părut că a avut 6 luni de vară, şi acum încă aşteptăm să facem trecerea spre frigul ăla adevărat de iarnă.

Şi totuşi este toamnă, şi dimineaţa merg nişte şosete sau ciorapi trei-sferturi sub fustă sau rochie. Este o modă pe care mult timp nu am înţeles-o, chiar am avut resentimente faţă de ea, dar acum am început să o înţeleg. Are şi ea farmecul ei, nu-i aşa?

Şi acum că sunt pregătită pentru vremuri mai reci, pot să şi filozofez despre toamnă. Despre melancolia ei, frunzele colorate, aerul plăcut de afară, lumina frumoasă care intră pe geam dimineaţa.

Despre pustiul pe care îl aduce în finalul ei toamna, finalul acela în care renunţă la culori pentru iarnă, nu vreau să vorbesc. Nu mi se pare că e cea mai importantă caracteristică a ei. 

Toamna sunt eu în splendoarea mea umilă, agăţată de marginea rece de piatră. Privesc în jos la freamătul frunzelor, şi cad cu ele în ritmul lor, până ajung pe planşa de desen a copiilor. Mă pictează cu acuarele apoase, mă întind cu mânuţele moi şi calde şi mă agaţă în cui. Mă usuc la căldura soarelui care intră pe fereastră şi urc pe sfoară până suuuuus....în podul cu nuci întinse. Alunecă sub mine şi le simt mirosul în timp ce mă întorc pe spate şi ţip până rămân tăcută ca un abur de ceaţă.

E toamnă...

Explicaţii pe înţelesul tuturor

Nu ştiu voi, dar eu înţeleg mai bine anumite procese ori termeni dacă îmi fac o schemă, sau un desen. Cumva, partea asta vizuală este de mare folos într-un proces de comunicare şi învăţare. Zilele trecute, căutând pe net o explicaţie băbească despre sistemul american de vot, am dat peste o prezentare video extrem de simplă şi de eficientă. În 4 minute am reuşit să pricep şi eu cum votează americanii preşedintele. 

Clipul respectiv este creat de Common Craft, o companie formată din 2 oameni, soţ, soţie. Afacerea lor este handmade, pentru fiecare clip realizat, ei decupează forme din hârtie, îşi înregistrează vocile pentru explicaţii şi gândesc scenariul cel mai potrivit pentru concept.

Clipurile sunt organizate pe categorii:

• tehnologie
• social media
• securitate în reţea
• bani
• societate

Clipurile lor pot fi personalizate şi folosite în învăţământ, prezentări sau trainguri.


Puteţi urmări galeria completă de clipuri aici.

Care vi se pare cel mai interesant?